Columna lui Traian- istoria dacilor în văzul întregii lumi


120102c4

Columna lui Traian, construită de arhitectul Apolodor din Damasc (60-129(?) d.Hr.), a fost inaugurată la 12 mai 113 în Forul lui Traian din Roma. Este situată în spatele clădirii Basilica Ulpia şi între cele două biblioteci (Bibliotheca Ulpia sau Bibliotheca Traiani). Ea a fost sculptată în marmură de Luni (Carara) şi înălţată pe un piedestal decorat la colţuri cu vulturi purtând festoni şi, pe suprafeţele postamentului, arme dace în basorelief, în timp ce o coroană de laur serveşte de tor (mulură rotundă cu profilul convex situată la baza coloanei). Acest monument este singurul bine păstrat în Forul lui Traian, în mijlocul unui câmp de ruine. Columna nu este numai o cronică figurată pentru imortalizarea războaielor dintre romani şi daci (în 101-102 şi 105-106 d.Hr.), ea a devenit de asemenea mormântul împăratului, după moartea lui Traian în 117 d.Hr., fiindu-i depusă cenuşa într-o urnă de aur ce era amplasată într-o încăpere sepulcrală special amenajată într-un vestibul al acesteia.

columna lui traian

Dar această Columnă avea şi un alt sens, singurul, de altfel, amintit în inscripţia laconică care este încă vizibilă, puţin deteriorată din cauza timpului, deasupra intrării care permite de a penetra în interiorul Columnei ; într-un cartuş purtat de două Victorii se poate citi astfel: Senatus populusque Romanus Imp(eratori) Caesari divi Nervae f(ilio) Nervae Traiano Aug(usto) Germ(anico) Dacico ponti(ici) maximo trib(unicia) pot(estate) XVII imp(eratori) VI co(n)s(uli) VI p(atri) p(atriae) ad declarandum quantae altitudinis mons et locus tantis operibus sit egestus. Tradus: Senatul şi poporul roman Împăratului Caesar, fiul divinului Nerva, Nerva Traian Augustul, germanicul, dacicul, mare pontif, învestit pentru a XVIIa oară cu puterea de tribun, aclamat de şase ori imperator, consul pentru a VI a oară, părinte al patriei, pentru a se arăta cât de înalt era muntele şi locul săpat cu eforturi atât de mari.

090920S_2186Q

Acest text lapidar şi modest se prezintă, în mod evident, contradictoriu în raport cu măreţia şi splendoarea Columnei. Înălţimea totală a Columnei lui Traian, fără statuie, este de 39,83 m. Baza Columnei, fusul şi capitelul au împreună 29,78 m, adică aproximativ 100 picioare romane1. Lărgimea frizei la bază este de 0,89 m, sus de 1,25 m, înălţimea unui personaj jos este de 0,60 m, iar în partea de sus de 0,90 m2. Banda sculptată prezintă o lungime de 200 m, relieful este sculptat pe 404 dale suport de marmură făcând parte din structura Columnei, unde sunt reprezentate 124 episoade relative la războaiele împotriva Dacilor şi mai mult de 2500 de personaje. La nivelul soclului se pătrunde în interiorul Columnei printr-o uşă metalică ce dă într-un vestibul de unde se accesează pe o scară interioară în spirală spre vârful monumentului unde se afla statuia împăratului Traian. Această scară în colimason este luminată cu ajutorul a 43 de mici deschideri rectangulare ce străpung destul de discret din loc în loc grosimea peretelui de marmură a Columnei. Columna este reprezentată în mod schematic pe monedele din perioada domniei lui Traian.

5405151119_8023d8dfa6_z

Columna lui Traian reprezintă cea mai mare sculptură în relief din toată Antichitatea. Din punct de vedere estetic, Columna lui Traian este înainte de toate o creaţie originală a artei romane în perioada ei de maximă maturitate de la începutul sec. II d.Hr., datorită marei sale unităţi compoziţionale şi omogenitatea basoreliefurilor, prin realismul personajelor reprezentate şi calitatea narativă a scenelor. Valoarea sa în calitate de sursă arheologică şi istorică este inestimabilă, având în vedere faptul că scrierile lui Traian despre războaielor dacice sunt astăzi pierdute. De asemenea basoreliefurile Columnei prezintă detalii importante despre îmbrăcăminte, armament, fortificaţii, harnaşament, şi mai ales despre figurile personajelor. Numeroşi sunt specialiştii moderni care s-au exprimat asupra valorii istorice reale a Columnei lui Traian. Pentru unii, reliefurile reprezintă o cronică destul de exactă a războaielor purtate de către Romani împotriva Dacilor, iar diferitele detalii ne ajută să cunoaştem mai bine aceste evenimente.

Trajan's Column and church in Rome, Italy

Pentru alţii, Columna nu este decât o reprezentare artistică, de sinteză, cu inevitabile exagerări şi deformări a evenimentelor descrise; aceşti istorici privesc basoreliefurile cu neîncredere, întrebându-se unde se găseşte limita dintre adevărul istoric şi convenţia artistică. La toate aceste opinii asupra problemii valorii documentare istorice a Columnei lui Traian, ar trebui adăugat caracterul oficial, de « curte » al artiştilor anonimi, al acestui monument important, care îndeplinea oarecum rolul de act politic, de propagandă pentru Imperiul roman şi pentru împăratul Traian. Acest fapt nu permitea artiştilor de a urma în mod exclusiv propriilor lor inspiraţii şi iniţiative, în sensul artistic creativ, şi prin urmare desenatorii şi sculptorii nu puteau prea mult să se îndepărteze de textul lui Traian. Se admite din ce în ce mai mult printre specialişti că este foarte probabil ca Traian să fi adus cu el în Dacia, în timpul războaielor împotriva dacilor, desenatori, pictori şi sculptori, pentru a eterniza în acest fel diferitele aspecte şi momente ale războiului şi de asemenea pentru imortalizarea împăratului însuşi. Cum se ştie destul de bine, pentru organizarea armatei romane în timp de război, Traian avea la dispoziţia lui ingineri, constructori, desenatori tehnici, tehnicieni, pentru a construi tabere fortificate, drumuri, poduri, pentru întreţinerea maşinilor de război etc. Şi nu este imposibil ca « echipe » de « reporteri » ai Antichităţii să fi făcut parte în mod « obligatoriu » în armata romană, mai ales când ea se găsea pe timp de război.

577a

A fost evocat uneori argumentul pentru care se are impresia unei opere (reprezentările Columnei) realizate de mai mulţi sculptori, în sensul a mai multor stiluri. Este foarte probabil că mai mulţi artişti au lucrat împreună la aceste reprezentări de pe Columnă, dar sa nu pierdem din vedere, unitatea şi omogenitatea reliefurilor din punct de vedere artistic sunt evidente şi să nu uităm că aceste reprezentări au fost făcute pentru acelaşi monument, Columna, şi că aceste basoreliefuri nu puteau deci să fie prezentate spectatorilor în mai multe stiluri, sau cu « efecte » artistice personale.

Celebrul lup dacic

Celebrul lup dacic

Columna Traiană a scăpat în nenumărate ori de la distrugere ori de a fi demontată

De la realizarea complexului arhitectural al Forului lui Traian, singurul monument rămas intact în acest For este Columna. Forul lui Traian si-a păstrat admiraţia până în antichitatea târzie. Istoricul Ammianus Marcellinus relatează cum împăratul Flavius Iulius Constantius, cu reşedinţa în noua capitală de la Constantinopol, vizitând Roma în anul 357 d.Hr., a rămas uimit de complexul construcţiilor Forului lui Traian şi de statuia ecvestră a împăratului, situată aproximativ în mijlocul pieţei acestui For. Acest complex monumental a rămas intact până în secolul IV, ca pe urmă, de-a lungul veacurilor, să cadă treptat în ruine. Preţioasele materiale de construcţie au fost recuperate pentru a servi la edificarea diferitelor clădiri, iar o bună parte din operele de artă au fost luate pentru a împodobi diverse vile şi grădini particulare, devenind astfel colecţii private şi, mai târziu, de stat. Din păcate, în ziua de azi, din acest faimos şi de excepţie For nu a rezistat decât Columna Traiană, restul a ajuns numai ruine. Distrugerea Forului lui Traian a început destul de timpuriu, la începutul sec. IV d.Hr., datorită faptului că au fost deplasate din acest complex unele elemente iconografice de decor (reliefuri cu daci, statui de daci) pentru a fi încorporate la Arcul lui Constantin, la Roma, monument inaugurat în anul 315 d.Hr. Apoi suita de distrugeri provocate Romei în urma invaziilor Vizigoţilor lui Alaric I, în anul 410, a Vandalilor lui Ginseric, în anul 455, a Ostrogoţilor lui Totila, în anul 546.

download

În anul 663, împăratul bizantin Constant II Heraclius (Flavius Constantinus Augustus) a luat anumite statui din bronz şi ornemente din Roma. Şi, probabil, printre aceste opere se număra şi statuia lui Traian, din bronz aurit, care se afla în vârful Columnei (disparută în cursul evului mediu). De asemenea, trebuie semnalate şi o serie de cutremure de pământ devastatoare care au zdruncinat Italia, în diferite perioade, cauzând, în mod cert, importante distrugeri în Forul lui Traian : în anul 801 (25 sau 30 aprilie) d.Hr., un altul semnalat în anul 1222 (11 ianuarie) la Köln (Cologne) şi care a fost simţit până în Italia, un altul în 1348 (25 ianuarie), produs în Carintia (Austria) şi care s-a extins până la Roma.

images (2)

La începutul sec. XI o mică biserică (San Niccolò de Columna) a fost amenajată în spaţiul bazei Columnei lui Traian ; azi este încă vizibilă urma săpată, sub formă de acoperiş,deasupra intrării, distrugând o parte din inscripţia antică a acestui monument. Se presupune că ea ar fi existat încă din sec. al VIII-lea sau al IX-lea. Biserica a fost demolată probabil cu ocazia vizitei făcută la Roma a împăratului Charles Quint (Carol al V-lea), în anul 1546. Tot în cursul secolului al XVI-lea au fost demolate o serie de clădiri private din jurul Columnei, iar soclul a fost degajat de depunerile sub care era acoperit, şi astfel zona din vecinătatea monumentului a fost aranjată şi curăţată, până la săpăturile de la începutul sec. al XIX-lea.

painted-column

În cursul evului mediu distrugerea Forului lui Traian s-a accentuat datorită faptului că o mare parte din preţioasele marmuri colorate au fost luate pentru a fi reutilizate atât la diferite construcţii cât şi în sculptura contemporană. Columna lui Traian a fost salvată datorita unui decret dat de Senatul roman, datat din 27 martie 1162, care declara, ameninţând cu moartea, interzicerea de a o distruge sau deteriora, şi care prevedea protejarea acestui monument lăsat de Roma imperială oraşului sfânt. Această solicitudine a fost menţinută în continuare pentru Columna lui Traian, dar nu era prevazută şi pentru alte zone ale Forului lui Traian, care au continuat să fie exploatate din ce în ce mai mult, mai ales în sec. al XVI-lea, pentru construcţia noilor biserici. În perioada carierei militare şi politice a lui Napoléon Bonaparte, Columna lui Traian a fost pe punctul să fie demontată şi transportată la Paris pentru a fi înălţată în frumoasa Place Vendôme. Consilieri apropiaţi a lui Napoleon l-au convins să abandoneze acest proiect fiind prea costisitor şi, pentru construcţia viitoarei « Colonne Vendôme » (1810) au fost comandate în străinătate materialele necesare pentru ridicarea ei la Paris. În aceste împrejurări, Columna Traiană a rămas în continuare la Roma, pe locul ei iniţial.

roman-forum-trajans-column2

Leave a Reply