Născut în 1558, Mihai Viteazul și-a început cariera de dregător pe lângă Iane Epirotul, care reușise grație însușirilor și dibăciei să ia cea mai mare înaltă dregătorie din Țara Românescă, Bănia Olteniei. Astfel, Mihai Viteazul ajunge să fie numit ban mic (bănișor) de Mehedinți. Devine apoi stolnic, postelnic, mare agă iar într-un final ban al Olteniei.

Ca dregător, a strâns o avere însemnată din comerț, la care s-a adăugat și zestrea soției, Stanca, nepoata unui alt mare ban oltean, Dobromir. În 1593, Mihai era cel dintâi dintre dregători și unul dintre cei mai bogați vlahi, fiind în același timp și exponentul boierilor olteni, printre care număra rude și prieteni. În același an, Mihai, prigonit de domnitorul Țării Românești, Alexandru cel Rău, se refugiază în Transilvania și apoi la Constantinopol. Este bine primit de Iane, care acum era capuchehaia(ambasadorul) țării la Poartă. În același timp cu Mihai sosesc doi boieri din Valahia pentru a se plânge de domnia lui Alexandru cel Rău. Cu ajutorul lui Iane, al lui Andronic Cantacuzino, fiul bogătașului Mihail Cantacuzino și al agentului englez Barton, Mihai începe acțiunile de dobândire a domniei. I se alătură și boierii nou-veniți la Constantinopol. Viitorul domn, ia cu camătă 400.000 de florini de la turci, greci și evrei. Dă vizirului Sinan 20.000, iar restul sumei o oferă sultanului și altor dregători. Sultanul îi dă însemnele domniei(sabia și steagul), dar refuză să îi ofere și armată pentru a ocupa tronul, sub pretextul că din moment ce țara era nemuțumită de Alexandru cel Rău, nu era nevoie. Acesta din urmă, aflând de mazilire, fuge din țară. Numit domnitor la sfrâșitul lui septembrie 1593, Mihai ajunge în București pe data de 11 octombrie 1593, fiind primit în uralele locuitorilor, mulțumiți că scăpaseră de vechiul domnitor.

În țară, Mihai a găsit o situație grea. Se strânseseră datorii de la vechii domnitori care și ei își cumpăraseră tronul. O bună parte din cămătari se stabiliseră în țară, făcându-și case și geamii. În primul an al domniei, până își consolidează poziția, Mihai stă aparent obedient față de turci. Când se va simți puternic va trece la scuturarea jugului turcesc. Momentul devenea prielnic: se punea la cale în Europa o ”Ligă Sfântă” pentru ducerea războiului cu otomanii. Papa îi îndemna pe creștini să-și unească forțele contra Semilunei. Liderul acestei coaliții urma să fie împăratul austriac Rudolf al II-lea, la a cărui curte foarte influenți erau iezuiții. La această ligă aderaseră principele Transilvaniei, Sigismund Bathory, și domnul Moldovei, Aron vodă, zis Tiranul. Mihai fără să aștepte propuneri, se oferă să participe la lupta anti-turcească. Se încheie o înțelegere atât cu Bathory cât și cu Aron. Mișcarea trebuia să înceapă simultan la București și Iași.

Pe 13 noiembrie 1594, Mihai îi cheamă pe creditorii turci la vistierie, chipurile pentru a-i plăti. Când toată lumea este adunată, Mihai slobozește tunurile împotriva mulțimii, clădirea unde se aflau ia foc, iar ostașii de încredere desăvârșesc prăpădul. Un detașament de 2000 de turci ce staționa în București pentru supravegherea domnului, este și el sfărâmat. Se întreprinde un atac asupra cetatății Giurgiului, care aparținea otomanilor, însă acțiunea nu este încununată de succes. La Hârșova, Silistra și Orașul de Floci(numele târgului din Ialomița vine de la faptul că aici se făcea comerț cu ”floci” adică blănuri. Azi localitatea este dispărută), turcii sunt înfrânți. O oaste mai însemnată, condusă de două pașale ce aduceau pe noul domn, Bogdan, este bătută pe malul drept al Dunării, la Rusciuk. Această victorie nu făcea decât să încununeze trimfurile asupra tătarilor care trebuiau să susțina armata otomană (la Putineiul, Stănești și Șerpătești). Fidel alinaței cu Moldova, Mihai, prin intermediul viteazului ban Mihalcea, înfrânge lângă Silistra oastea turcească sosită cu Ștefan Surdul, cel care primise de la sultan tronul Moldovei. Încurajațe de aceste victorii, armatele muntenești fac incursiuni pe malul drept al Dunării, ajungând până în Balcani. Aceste acțiuni temerare ale lui Mihai, îi determină pe țăranii bulgari să se răscoale, iar Sofia este atacată de o ceată mai însemnată de răsculați.

Mihai Viteazul a reușit în doar un an de domnie să deschidă drumul spre prima unire a celor trei Țări Românești prin acțiuni ce sfidau una dintre cele mai mai puteri ale Europei, Imperiul Otoman.

Dacă v-a plăcut și vreți să ajutați la ținerea în viață site-ului click aici