Cum au vrut oltenii să îl răstoarne pe Carol I


George_Healy_-_Carol_I

La începutul lunii mai a anului 1866 toată floarea politică și administrativă a țării se pregătea cu emoție de venirea în țară a lui Carol I- cel care în data de 10 mai a aceluiași an urma să fie primit în București. Dar, când oricine s-ar fi așteptat mai puțin, într-un colț al României, câțiva țărani olteni au decis să se opună noului regim și să-l răzbune pe domnitorul forțat să abdice, Alexandru Ioan Cuza! Aceștia erau grănicerii însărcinați să păzească pichetele de la Dunăre. Conform regulamentelor din acea perioadă satele din apropierea frontierelor trebuiau să ofere flăcăi gata echipați pentru protejarea granițelor. Pe 4 mai, ei au primit ordinul să se încoloneze și să plece spre Craiova, urmând ca de acolo să fie trimiși spre București, pentru a asista la ceremonia de primire a noului domn.

Graniceri perioada antebelica

Graniceri perioada antebelica

Acești onești fii de țărani nu erau însă elucidați asupra motivelor aducerii noului domn astfel încât printre olteni au început să circule zvonuri ciudate. În primul rând ei nu înțelegeau de ce fusese dat jos un domnitor român pentru a aduce unul neamț. Prin reformele lui Cuza ei primiseră loturi de pământ și se temeau ca noul conducator să nu anuleze reforma agrară și să își piardă terenurile. În plus, grănicerii și-au adus aminte că guvernul nu era foarte punctual cu solda pe care trebuia să le-o plătească astfel încât din primele patru luni ale anului, ei primiseră banii doar pe o lună. Astfel, în ziua de 7 mai, în Calafat și în satele învecinate- Maglavit, Pisc, Poiana Mare, Cetate etc.- grănicerii au pornit o adevărată revoltă. Și-au alungat ofițerii și au refuzat să asculte ordinele primite. Primarul orașului Calafat informa guvernul că grănicerii au refuzat să-l întâmpine pe noul domn strigând: “Nu mergem! Noi am jurat credință lui Cuza, cerem să ni se dea Ioan I și nu vrem pe Carol, pe care l-au pus ciocoii.” Prefectul județului Romanați informa și el că “grănicerii din Dăbuleni mi-au răspuns că au jurat credință numai fostului domn și nu cunosc pe altul.”

Foisor graniceresc la Dunare

Foisor graniceresc la Dunare

Pe 10 mai Carol intra în București, dar istoria va reține că oltenii-grăniceri de pe malul Dunării au refuzat să vină să-l întâmpine. Abia după săptămâni și lungi tratative, răsculații au fost potoliți, li s-au dat asigurări că nimeni de la București, și cu atât mai puțin noul domnitor, nu are de gând să le ia pământurile. Printre ultimii răsculați linștiți s-au numărat cei din satul Dăbuleni. Peste 10 ani, mulți dintre acei țărani olteni aveau să lupte ca niște eroi pe fronturile Războiului de Independență din 1877-1878, chiar sub steagul purtat de cel pe care îl priviseră cu suspiciune în mai 1866. Detaliul cel mai interesant este că mult timp după tulburările din 1866, ori de câte ori o nouă lege anunța probleme, regele Carol I îi întreba pe sfetnicii săi: “Dar, oare, dăbulenii ce zic?”

Intrarea lui Carol in Bucuresti

Intrarea lui Carol in Bucuresti

surse

Adrian Cioroianu, Cea mai frumoasă poveste, editura Curtea Veche , Bucuresti, 2013

Ioan Scurtu, Istoria românilor în timpul celor patru regi. Carol I, Bucuresti, editura Enciclopedica, 2010

Leave a Reply