Emil Racoviță și scrisorile sale inedite


antarctica-15

Emil Racoviţă (15 noiembrie 1868, Iaşi – 17 noiembrie 1947, Cluj-Napoca) este fondatorul biospeologiei, biolog şi speolog, explorator şi academician.

Desen cu marele explorator

Desen cu marele explorator

La doar 25 de ani, în 1893, a fost ales membru al Societăţii zoologice din Franţa. A fost director adjunct al staţiunii zoologice marine de la Banyuls-sur-Mer (Franţa), director adjunct al laboratorului de anatomie comparată de la Sorbona şi codirector al revistei internaţionale Archives de zoologie expérimentale et générale. În lucrarea “Essai sur les problèmes biospéologiques” din 1907, Emil Racoviţă a pus bazele unei noi ştiinţe – biospeologia.A participat în calitate de naturalist, împreună cu Roald Amundsen, Frederick Cook, Antoine Dobrowolski şi Henryk Arctowski la expediţia în Antarctica cu nava “Belgica” (1897-1899), sub conducerea lui Adrien de Gerlache. În timpul acestei expediţii, Emil Racoviţă, împreună cu ceilalţi oameni de ştiinţă, a adunat un bogat material ştiinţific botanic şi zoologic, care a constituit ulterior obiectul unui număr de 60 volume publicate, reprezentând o contribuţie ştiinţifică mai mare decât a tuturor expediţiilor antarctice anterioare luate la un loc. În urma acestei expediţii, savantul român a întreprins un studiu aprofundat asupra vieţii balenelor, pinguinilor şi altor păsări antarctice.

antarctica-14

Iată patru scrisori din Jurnalul lui Emil Racoviță, prima este înainte de plecarea în expediție, când se ocupa de organizarea acesteia, a doua este din timpul expediției, iar a treia este o scrisoare trimisă părinților. Ultima epistolă este scrisă la 30 de ani de la expediție când Racoviță este în imposibilitatea de-a se întâlni cu un prieten din cauza lipsei banilor.

Stimate Domn,

Am plăcerea să vă informez că prințul de Monaco ne face cadou un năvod(chalut) inventat de el, complet montat. Voi adăuga acest instrument la obiectele pe care dnii Willem le vor primi la Gand și îi voi anunța pe acești domni, rugându-i să păstreze năvodul până în momentul în care îl vor putea expedia la Anvers, în același timp cu fileleele Giesbrecht.

Cred că trebuie să acceptăm darul prințului în numele expediției, dar cred că ar fi bine să-i mulțumiți oficial( 25, rue du Faubourg Saint-Honore).

Al dumneavoastră, E. Raco

antarctica-05

Luni, 3 ianuarie 1898

Puntea arată ca după jaf. Ne trezim târziu, nimeni nu a închis ochii de 48 de ore. În jur de 12 plecăm, pe o vreme frumoasă. Recuperăm cele două bărci.

Scrisoare către părinți

Rio de Janeiro, 22 octombrie 1897

Astă seară ajunserăm la Rio, atât bastimentul, cât și călătorii în perfectă stare după 34 de zile de drum, de la Madeira. Am ajuns foarte târziu în port, așa că n-am putut să mă dau jos decît la 7 ore seara.

Mâine vă trimit o telegramă foarte scurtă, cu 7 lei 50b. cuvântul. Acum, seara, după o masă minunată la birtul San-Pedro de pe Praza de la Republica, vă scriu repede câteva cuvinte, căci se zice că poșta pleacă în Europa.

De la Madeira am avut tot vreme minunată. Ce frumos e să treci cercul tropicului, ce splendid e portul Rio!

Doamne! Ce bună e cafeaua în țara aceasta și ce frumoase sunt femeile ce zăresc.

antarctica-50

Dragul meu Amundsen,

Este puțin probabil, din păcate, să ne putem întîlni la Oslo, dar nu este exclus să ne putem întâlni la jumătatea drumului, la Paris, Berlin sau… Cluj.

Ceea ce mă împiedică nu este distanța în kilometri, ci “ distanța“ în dolari. Moneda noastră este atât de mizerabilă, încât nu ne îngăduie să trecem frontiera.

antarctica-49

Leave a Reply