Pe 9 decembrie 1993, un tribunal ilegitim de la Tiraspol din “autoproclamata republica moldoveneasca nistreana”, a pronunţat sentinţa în procesul grupului de patrioţi români cunoscut de opinia publică mondială sub numele de „grupul Ilaşcu”.

Membrii “grupului Ilaşcu” sunt români născuţi în diferite localităţi ale Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (R.S.S.M.) şi domiciliaţi ulterior în Transnistria. Ilie Ilașcu este unul din fondatorii Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia (1988-1992). A fost președinte al Frontului Popular din Moldova – Filiala Tiraspol (1989-1992, an când a fost lichidată de forțele separatiste). S-a remarcat în participarea la luptele armate de la Nistru (1992), în calitate de comandant al unor trupe militare cu destinație specială ale Ministerului Securității Naționale din Republica Moldova. Între 2 şi 4 iunie 1992, Ilie Ilaşcu, Andrei Ivanţoc, Alexandru Leşco, Tudor Petrov Popa, Petru Godiac şi Valeriu Garbuz au fost arestaţi la domiciliile lor de la Tiraspol de persoane care purtau uniforme cu însemnele Armatei a 14-a a fostei U.R.S.S. Aceştia au fost acuzaţi de autorităţile transnistrene de crime de război şi acţiuni de terorism. În urma pronunţării sentinţei, fără drept de apel, din 9 decembrie 1993 Ilie Ilaşcu a fost condamnat la moarte prin împuşcare, iar ceilalţi 5 membri la privaţiune de libertate pe termene de la 2 la 15 ani. Procesul de judecată se consideră neechitabil deoarece de-a lungul lui nu s-a respectat prezumţia de nevinovăţiei şi au fost administrate probe prefabricate pentru susţinerea acuzaţiilor, membrii “grupului Ilaşcu” condmnându-se pentru “delictul” de a fi luptat pentru independenţa şi integritatea ţării lor de baştină – Republica Moldova (succesoarea de drept a Republicii Socialiste Sovietice Moldova) devenită stat independent din 1991.

Unul din membrii “grupului Ilaşcu”, Valeriu Garbuz, a fost eliberat peste câteva luni, după ce a recunoscut aşa-zisa vină. La scurt timp după eliberare, Garbuz a declarat că a fost maltratat de angajaţii ministerului securităţii din Tiraspol. Garbuz este singurul dintre acuzaţi care a recunoscut învinuirile aduse “grupului Ilaşcu”. Este considerat de membrii “grupului Ilaşcu” securist infiltrat în rândurile lor.

Petru Godiac a fost eliberat la 12 iunie 1994 și s-a stabilit în România. Ilie Ilaşcu a fost eliberat în mai 2001, după 9 ani de detenţie, primind ulterior cetăţenie română şi devenind senato.În iunie 2004, a fost eliberat Alexandru Leşco, şi el cu cetăţenie română, după expirarea termenului de 12 ani. Andrei Ivanţoc a fost eliberat la 2 iunie 2007, după 14 ani. A fost adus aproape de bariera vamală de la Tighina cu maşina, după 2 ore de la ora anunţată iniţial, reprezentanţii autorităţilor transnistrene i-au citit ordinul prin care se anunţa că este persona non-grata pe teritoriul Transnistriei şi nu are voie să revină înapoi. Eliberarea lui Tudor Petrov Popa a survenit la 4 iunie 2007 şi s-a petrecut, fără incidente, la Dubăsari, pe malul stîng al Nistrului, unde el era aşteptat de rude, de fostul său coleg de detenţie, Alexandru Leşco (eliberat în 2004), de personalităţi publice şi de ziarişti. Astăzi toţi membrii grupului Ilaşcu sunt în libertate locuind în România sau Republica Moldova.