Ioan Basarab- primul domnitor al Țării Românești


Basarab I

Începuturile statalității Țării Românești se află încă învăluite de aura ipotezelor. Toate informațiile privitoare la Basarab I provin din surse străine. Doar așa îl cunoaștem pe ”voievodul nostru Transalpin” sau pe ”schismaticul Basarab”. Există însă o scriere care îl menționează cu prenume.

Zakonikul lui Stefan Dusan IV

Zakonikul lui Stefan Dusan IV

Singurul text care ne spune care era prenumele lui Basarab I este “Zakonikul” lui Ștefan Uroș al IV-lea Dușan (rege 1331-1348, împărat al sârbilor și romeilor 1346-1355). După proclamarea sa ca împărat, într-o manifestare supremă a legitimității sale, Dușan a decis, imitândul pe marele Iustinian, să consolideze, unificându-l juridic, întregul mozaic al stăpânirilor sale. Codul de legi care îi portă numele, „Zakonikul lui Ștefan Dușan”, a fost elaborat sub atenta lui supraveghere de o comisie de juriști sârbi, buni cunoscători ai legislației bizantine și ai dreptului cutumiar sârbesc. Rezultatele muncii lor au fost promulgate de împărat în modul cel mai solemn, în cadrul a două diete imperiale, la Skopjle(1349) și la Serres(1354). Aidoma codificărilor bizantine, Zakonikul este deschis de o prefață(proemion), în care împăratul expune, la persoana I, istoria inițiativei sale juridice și principiile generale care o călăuzesc. În realitate scopul prefaței este altul: prezentarea diverselor momente în care bunăvoința divină a părut a se manifesta în favoarea lui Dușan, indicându-i și legitimându-i destinul imperial, pe care se pregătea să îl concretizeze în marea lui campanie asupra Constantinopolelui, plănuită pentru 1355(anul morții sale). Prin natura sa autojustificativă și contextul elaborării sale juridice și instituționale, textul are, așadar, caracterul cel mai oficial cu putință. Unul dintre pasajele nodale ale documentului, îl privește direct pe domnul Țării Românești.

Incoronarea lui Stefan Dusan IV

Incoronarea lui Stefan Dusan IV

”Și pizmuind diavolul viața noastră cea bună, cu răutate ridică asupra noastră șapte țari în anul 6828(1330), luna iunie, ziua 19, anume pe țarul grecesc (Andronic III), pe Mihail și fratele său Belaur(Balaur), și pe Alexandru, țarul bulgarilor, și pe Basaraba Ivanco, socrul țarului Alexandru, țarul bulgarilor, pe tătarii cei negri, care trăiesc alături, și ”gospodstvo iașko” ( stăpânirea Iașilor?) și alți domni cu ei. Toți aceștia, venind la noi, voiau în neînțelepciunea lor, să ne mănânce ca pe ceva dulce și să-și împartă între ei pământul patriei noastre și să ne ia în robie. Dar n-a vrut milosârdia dumnezeiască să îndeplinească planurile lor. Și toți aceștia, venind în țara noastră la locul numit Velbujd, ca la 80.000, mult rău au făcut ținutului acela. Și auzind că au intrat în țara noastră cu multă turbare, am adunat oastea țării noastre, pe care am pregătit-o pentru luptă, ca la 15 mii, și din toată inima am ridicat spre cer mâinile noastre către Atotputernicul Dumnezeu. Și am ajuns, cu ajutorul lui Hristos și cu rugăciunile sfinților părinților noștri, în luna iulie, ziua 27, sâmbătă la ceasul al șaselea. Și așa am năvălit asupra lor și cu mila lui Dumnezeu i-am bătut pe toți cu mare biruință, spre mirarea tuturor țarilor și domnilor dimprejur.”

Batalia de la Velbujd

Batalia de la Velbujd

Textul, deși unul sărac în privința detaliilor referitoare la domnul Ungro-Vlahiei, este unul de o importanță deosebită. Basarab I era de ceva vreme aliatul bulgarilor. În 1323, Basarab a participat, în calitate de aliat alături de ţarul de la sud de Dunăre, Mihail Şişman, la războiul purtat de acesta împotriva Imperiului Bizantin. Ștefan Dușan a fost contemporan și rival al lui Basarab, fiul celui dintâi căsătorindu-se peste ceva vreme cu nepoata de fiu a celui din urmă, și de aceea mărturia lui personală este de mare importanță. Aspectul cel mai intersant al textului este de departe folosirea termenului de ”Basaraba Ivanco”. Ivanco din izvorul sârbesc este o formă slavă pentru numele de Ion sau Ioan.

Moneda din vremea lui Mihail Sisman

Moneda din vremea lui Mihail Sisman

Se impun câteva precizări asupra textului țarului sârb. El spune că avea o oaste de 15.000 de oșteni și adversarii săi de aproximativ 80.000. Dacă numărul soldaților propii este unul aproape de realitate, în ceea ce îi privește pe inamici(inclusv Ioan Basarab), acesta este mult exagerat. Părerile istoricilor moderni converg undeva spre cifra de 18-20.000. Ștefan Dușan uită să menționeze că el și-a încălcat promisiunea unui armistițiu, surprinzându-i astfel pe adversari și biruindu-i. Corpul expediționar trimis de Ioan Basarab ne arată că domnitorul vlah deținea o armată bine organizată, capabilă să acționeze împreună cu aliați care vorbeau o limbă diferită. Existența unei alianțe cu bulgarii indică faptul că domnitorul avea în subordine un corp diplomatic bine instruit, capabil să pună la punct un sistem de alianțe regionale. Deși pe 28 iulie 1330 în bătălia de la Velbujd, armata vlahă era înfrântă, în luna noiembrie 1330, prin lupta de la Posada, ea a obținut o mare victorie împotriva lui Carol Robert de Anjou, marcând astfel impunerea Ungro-Vlahiei pe harta Europei de sud-est.

Basarab I

One thought on “Ioan Basarab- primul domnitor al Țării Românești”

Leave a Reply