Dacii au trecut Dunărea înghețată, prădând provincia Moesia în iarna 85/86 d.Hr. Este începutul unei serii de evenimente războinice, la finalul cărora legiunile învingătoare se opresc la Tapae. Înainte de a-i îngenunchea pe daci, Domițian a vrut să-i pedepsească pe quazi și pe marcomani, care refuzaseră să ajute Roma în războiul contra dacilor. După înfrângerea suferită în această expediție, Domițian a încheiat pace cu dacii. Decebal a folosit pentru înzestrarea armatei banii și meșteșugarii care se acordau în chip obișnuit regilor clientelari, primind la sine dezertori romani, fortificându-și cetățile. Sătul să dea bani an de an unor oameni ale căror putere și trufie creșteau, noul împărat, Traian (98-117 d.Hr.), s-a hotărât să cucerească Dacia.După pregătiri minuțioase, care au durat aproape trei ani, armata romană, sub comanda împăratului, a trecut Dunărea pe un pod de vase.
La 25 martie 101, colegiul preoțesc al fraților Arvali, din Roma, a înălțat către Jupiter rugăciuni pentru întoarcerea victorioasă a împăratului. Romanii au traversat fluviul și au înaintat spre Sarmizegetusa în trei coloane. Flancul vestic, comandat de Traian, a urcat prin Banat și s-a ciocnit cu dacii în bătălia de la Tapae. Flancul estic, cu trupele din Moesia Inferior, sub comanda generalului Laberius Maximus, a înaintat prin zona de câmpie, vizând centrul dacic dinspre est. Cea de-a treia coloană a urcat pe văile Oltului și Jiului. La începutul toamnei anului 101, romanii luaseră în stăpînire tot sudul Daciei: Banatul, Oltenia, Muntenia, sudul Moldovei și colțul de sud-est al Transilvaniei. Legiunile au înaintat “mai mult cu chibzuială, decât cu înfocare” – după cum spune istoricul Cassius Dio -, construind drumuri, poduri și castre.
Pentru a se salva, Decebal a conceput o diversiune. Profitând de venirea iernii, dacii, alături de aliații lor roxolani și bastarni, au trecut Dunărea pe gheață, care de data asta s-a rupt sub greutatea cailor și a oamenilor. Un relief de pe columnă îi arată pe călăreții daci înecându-se în Dunăre. Mulți dintre ei au izbutit totuși să treacă, atacând castrele romane de pe malul drept al fluviului. Atacul a fost teribil: e singura dată când pe columnă apar soldați romani răniți. Împăratul și-a îmbarcat o mare parte din trupe și s-a grăbit spre zona afectată. Cea mai sângeroasă luptă s-a dat la Adamclisi. Traian și-a aruncat în luptă pînă și pretorienii care îl însoțeau. În amintirea luptelor de la Dunăre, Traian a comandat ridicarea monumentului triumfal de la Adamclisi. În primăvara și vara anului următor, romanii au reluat marșul spre capitală, cucerind nucleul de rezistență din Munții Orăștiei. Decebal a cerut pace. Regele dac s-a obligat să-și dărâme fortificațiile, să accepte o garnizoană romană la Sarmizegetusa, să cedeze romanilor teritoriile deja ocupate și să renunțe la o politică externă proprie.
În 105, arhitectul Apolodor din Damasc a construit aici, peste Dunăre, cel mai lung pod din Imperiul Roman, considerat a opta minune a antichității. Azi, în muzeul învecinat, Muzeul Porților de Fier, mai poate fi văzută macheta podului, care era lung de aproximativ 1.135 de metri, lat de 15 și înalt de 19 metri. Construcția a fost comandată de împăratul Traian (98-117 d.Hr.), care, după terminare, și-a condus pentru a doua oară legiunile, cu scopul de a tranșa definitiv problema dacică.
Folosind formele naturale de relief, dacii transformaseră Munții Orăștiei într-o puternică fortăreață. Sarmizegetusa, orașul regilor, era înconjurat de o salbă de cetăți de apărare: Costești, Blidaru, Piatra Roșie, Vîrful lui Hulpe. Pentru a cuceri Sarmizegetusa, în primul război, Traian a trebuit să străpungă acest sistem de fortificații. Prin pacea de compromis din 102, romanii au păstrat teritoriile cucerite: Țara Hațegului, Oltenia, Banatul, cea mai mare parte a Munteniei și sudul Moldovei. Decebal și-a salvat doar partea de nord a Daciei, fiind nevoit să-și mute reședința probabil la Piatra Craivii. În cel de-al doilea război, Traian a venit decis să anihileze complet puterea dacilor. În 106, Decebal și suita sa au fugit, cu gândul organizării unei noi rezistențe. Urmărit și ajuns de călăreți romani, regele s-a sinucis. Capul i-a fost dus, mai întâi, la Ranistorum, pentru a fi prezentat împăratului, și apoi la Roma, pentru a fi aruncat pe treptele Gemoniilor. Așezările din Munții Orăștiei au fost distruse, iar populația – evacuată în zonele de câmpie. Statul dac a fost desființat și pe o mare parte a teritoriului său a fost creată provincia Dacia. La Roma era mare sărbătoare în toamna anului 106 d.Hr.
Întors victorios din Dacia, împăratul Traian a făcut un dar de 650 de dinari fiecărui contribuabil, a acordat scutire de un an pentru dări și a decretat 123 de zile de jocuri.
sursa text
www.natgeo.ro