Duminică, 6 martie 1475 s-a născut Michelangelo di Lodovico Buonarroti Simoni, la Caprese în Toscana. Era fiul podestatului (primarului) de Caprese și Chinsi. Michelangelo este dat în grija unei doici, soție de cioplitor în piatră. Din 1587 frecventează școala de gramatică italiană, latină și artimetică, dar deja spiritul artistic i se manifestă, preferând desenul și astfel face dese vizite la bottega pictorului Domenico Ghirlandio, pentru ca de la 13 ani să intre ucenic la acesta.

După trei ani începe să studieze la o școală artistică deschisă într-o splendidă grădină și condusă de Bertoldo di Giovanni, elev al lui Donatello. Talentul său deosebit este remarcat de Lorenzo de Medici (”Magnificul”) și sub patronajul său sculptează primele lucrari care ni s-au păstrat: ”Madonna della Scalla”, ”Lupta centaurilor cu lapiții”, ”Răstignirea”(în lemn, operă pentru care a studiat anatomia pe cadavre puse la dispoziție de biserică), ”Hercule”(marmură). După moartea ”Magnificului”, se întoarce la casa părintească. Participând la predicile călugărului Girolamo Savonarola, se înspăimântă de prezicerile acestuia referitoare la distrugerea artei și culturii laice și fuge de la Florența la Veneția și apoi la Bologna. În acest oraș realizează o serie de sculpturi câștigând din ce în ce mai multă faimă. Tot în această perioadă i se va inocula ideea că omul este în centrul tuturor lucrurilor, aflat fiind sub influența marilor poeți italieni vulgari(care scriau în limba poporului): Dante, Petrarca, Boccacio. În 1495 se întoarce la Florența și își continuă munca, doar că papa aflând de talentul său, îl cheamă un an mai târziu la Roma. Aici sculptează ”Pieta”, aflată azi în catedrala Sfântul Petru. După întoarcerea la Florența, comenzile nu mai contenesc: ”David”, ”Madonna din Bruges”, ”David”(bronz), ”Madonna Pitti”, ”Madonna Taddei”, etc. Începe să picteze ”Sfânta Familie”.

În martie 1505 este chemat la Roma de papa Iuliu al II-lea, pentru a-l însărcina cu înălțarea mausoleului său, construcția sa întinzându-se pe patru decenii. Anul următor, umilit de faptul că NU a fost primit în audiență de papă, fuge la Florența. Reconcilierea cu suveranul pontif are loc la Bologna, pe 21 noiembrie, iar acesta îi comandă o statuie din bronz care să-l reprezinte. În acestă perioadă se dedică și poeziei, artă pe care o începuse a pune pe hârtie încă din 1503. Pe 10 mai 1508 semnează contractul pentru pictarea în frescă a bolții Capelei Sixtine din Vatican. În 1509, continuând să picteze tavanul Capelei Sixtine, se plânge în scrisori către tatăl său de dificultățile lucrului și de faptul că nu pictura îi era meseria. În perioada în care a trăit Michelangelo au avut loc Marile Războiae Italiene(1494-1559), pornite inițial de la dispute dinastice în ducatul Milanului și regatul Neapole. Curând conflictul s-a generalizat, cuprinzând majoritatea statelor europene și chiar Imperiul Otoman. În 1511, reintrând în Bologna cucerită de papa Iuliu al II-lea, partizanii familiei Bentivoglio distrug statuia papei, sculptată timp de câțiva ani de Michelangelo. Afectat de eveniment, marele maestru pune toate eforturile în finalizarea picturii bloții Capelei Sixtine, lucru săvârșit pe 11 octombrie 1512.

În 1515 începe să sculpteze statuia lui Moise ți în același an este numit de papa Leon al X-lea conte palatin. Fiind fascinat în continuare de Dante, se oferă pe 20 octombrie 1519 să execute la Florența mormântul marelui poet. O perioadă(1527-1529), ia pauză de la viața artistică, implicându-se în război. Este numit guvernator general al fortificațiilor Florenței, ocupându-se în special de întăriturile de pe colinele San Miniato. Călătorește pentru a studia sistemul defensiv al altor cetăți. Pe 15 noiembrie 1529, la vestea asedierii Florenței se întoarce și apără eroic orașul atacat de trupele pontificale și imperiale. Pe 12 august 1530 cade Florența și Michelangelo se ascunde o vreme de teama de a nu fi asasinat de oamenii lui Alessandro de Medici, deoarece era pus pe lista rebelilor de către papă. Papa Clement al VII-lea îl iartă și își poate relua munca. Dușmănit de Alessandro de Medici, se mută la Roma definitv în 1534. Pe 1 septembrie 1535 este numit de papa Paul al III-lea drept arhitect șef, sculptor și pictor al palatelor apostolice din Roma. Acum începe pictarea frescii ”Judecata de apoi” din Capela Sixtină. Cât a stat la Roma s-a ocupat și de urbanistica Cetății Eterne: lucrează la proiectul de sistematizare a Pieții Capitoliului și desenază un soclu nou pentru statuia lui Marc Antoniu.

În 1541 cade de pe schela din Capela Sixtină, se rănește, dar acest lucru îl ambiționează și termină în același an magnifica frescă a ”Judecății de apoi”. Sănătatea îi devine din ce în ce mai șubredă, îmbolnăvindu-se în 1544 și 1546. Avea deja peste 70 de ani, dar nu contenea cu viața artistică. În ultima parte a vieții s-a dedicat arhitecturii și poeziei. În 1556, papa Paul al IV-lea, reluând o idee mai veche, dă ordin să fie ”îmbrăcate” nudurile din marea frescă a ”Judecății de apoi”. Daniele da Volterra, discipol al lui Michelangelo, va fi desemnat să ducă la sfârșit ingrata operație, în urma căreia s-a ales cu porecla ”Paltonarul”. În 1563, la 31 ianuarie, se inaugurează Academia de Desen din Florența, cea dintâi academie artistică din istorie, la conducerea căreia este chemat Michelangelo. Pe 18 februarie 1564, ”verso l’ora dell’ ave Maria”, Michelangelo se stinge din viață, în casa lui din Roma, la aproape 90 de ani. Îndeplinindu-i dorința de a fi înmormântat la Florența, pe 11 martie este deshumat și dus în taină de nepotul său în capitala Toscanei. Pe 12 martie este înmormântat la biserica Santa Croce din Florența. La 14 iulie i se organizează funeralii solemne.

”Trecutul îmi aduce mulțumire,
Am biruit atâtea rele crude
dar azi, sfârșit, pleoapele-mi sunt ude
Și dovedesc puterea ta, iubire”

Dacă sunteți pasionați de istorie la fel de mult ca noi și puteți oferi un mic ajutor financiar pentru a menține în viață site-ul, vă rugăm să dați click aici