Niccolò Machiavelli s-a născut la Florența pe 3 mai 1469 într-o perioadă în care Italia era într-un război permanent: Statul Papal, orașele peninsulare, Franța, Spania, Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană și chiar Elveția se luptau pentru supremație. Alianțele se schimbau permanent, iar mercenarii (condottieri) treceau brusc dintr-o tabără în alta făcând ca o entitate politică să se cadă la fel de repede pe cât crescuse.
Niccolò Machiavelli nu a avut studii strălucite. A învățat gramatică, retorică și latină. După 1494 când familia Medici a recăpătat controlul asupra Florenței, Machiavelli a fost numit grămătic(redactor de documente) la cancelaria guvernului. Dând dovadă de competență a ajuns secretar la ”Dieci di Libertà e Pace”, organ care avea competențele unui minister de interne și de război. În prima decadă a secolului XVI a îndeplinit misiuni diplomatice la Scaunul Papal. Mai mult, în perioada 1502-1503 a fost martor la dura realitate a metodelor lui Cesare Borgia (1475–1507) și tatălui său, papa Alexandru VI, care aveau scop aducerea statelor din centrul Italiei sub controlul lor. Folosind parțial pretextul sfintei credințe catolice, familia Borgia a impus o veritabilă dictatură în teritoriul aflat sub cârmuirea ei. Alte misiuni la curtea lui Ludovic XII și în Spania i-au servit drept exemple pentru opera sa de căpătâi, ”Principele”.
Între 1504 și 1506 a fost responsabil de milițiile florentine. (Milițiile nu au sensul pe care îl cunoaștem din era comunistă, adică de poliție. Milițiile sunt militari neregulați, nu fac parte din armata oficială, un fel de ”oastea cea mare”.) Machiavelli nu avea încredere în mercenari. În rapoartele oficiale și mai tîrziu în operele teoretice a explicat acest fapt: ei nu sunt patrioți și nu urmăresc un țel înalt în război, făcându-i deseori să schimbe taberele exact când e mai mare nevoie de ei. El a înrolat în trupele sale cetățeni, fapt care s-a dovedit decisiv deseori. Sub comanda sa, cetățenii-soldați ai Florenței au înfrânt Pisa în 1509. În ciuda acestui succes, în august 1512, familia Medici ajutată de papa Iuliu al II-lea, a utilizat trupe spaniole pentru a înfrânge Florența la Prato. Înfrângerea s-a datorat rigidității conducerii florentine care nu a reușit să ajungă la un compromis cu familia Medici care deși se aflată în ofensivă, nu stătea bine la capitolul financiar și ar fi vrut să facă pace. Aceste eveniment din nou, îi va folosi drept exemplu în operele sale.
Ca urmare a înfrângerii, Republica Florentină este dizolvată. Machivalelli este dat afară din funcție de familia Medici în 1512. În 1513 a fost acuzat de conspirație contra noii conduceri și a fost aruncat în temniță. A fost torturat îngrozitor, prin metoda ”frânghia”, adică trupul era atârnat de mâinile întoarse la spate, provocând astfel dislocarea umerilor. Învinuitul a negat orice implicare și a fost eliberat după trei săptămâni. Machiavelli s-a retras la propietatea sa de la țară unde s-a dedicat studiului și scrierii de tratate politice, lucrări care l-au făcut celebru după moarte. A intrat în diverse grupuri de intelectuali din Florența. S-a apucat să scrie opere dramatice care spre deosebire de cele politice, au fost foarte apreciate și cunoscute în timpul vieții. Politica a rămas pasiunea sa, întreținând o vie corespondență cu prietenii săi implicați în conducerea statului. Într-o scrisoare către Francesco Vettori își descire exilul unde visa la vechea carieră diplomatică:
”Când vine după-amiaza mă duc acasă să studiez. În pragul ușii îmi dau jos hainele de lucru care sunt pline de noroi și pun niște veșminte pe care le-ar purta un ambasador. Îmbărcat decent intru în vechile curți ale conducătorilor care de mult au murit. Acolo sunt întâmpinat cu căldură și mănânc doar cea mai bună mâncare. Discut cu toți amical și ei nu se sfiesc să îmi răspundă când îi întreb despre motivele care le-au determinat acțiunile. Patru ore trec fără să îmi dau seama. Uit orice grijă. Nu îmi mai este teamă de sărăcie sau moarte. Trăiesc în întregime prin ei”. Desigur sintagma de ”prin ei” se referă la munca sa, la opera sa. Niccolo Machiavelli a murit pe 21 iunie 1527. A fost înmormântat la Biserica ”Sfânta Cruce” din Florența. Epitaful de pe monumentul funerar spune în latină: ”Atât de mare nume are (cel înmormântat) încât nu poate exista laudă adecvată”.
Lucrarea cea mai cunoscută a lui Niccolo Machiavelli este ”Il Principe”. A fost scrisă în doar câteva săptămâni în anul 1513 și este dedicată lui Lorenzo al II-lea de Médici. Ca sursă de inspirație autorul a fost folosit, cel mai probabil, faptele lui Cesare Borgia. Lucrarea sa a fost prima scriere modernă care a teoretizat arta pragmatismului, a compromisului. De la Nicolo Machiavelli avem termenul de ”scopul scuză mijloacele” și se referă de obicei la impunerea prin violență a legilor și instituțiilor cuceritorului în teritoriul cucerit.
Dacă sunteți pasionați de istorie la fel de mult ca noi și puteți oferi un mic ajutor financiar pentru a menține în viață site-ul, vă rugăm să dați click aici
