Sărbătorile de iarnă încep odată cu Postul Crăciunului, pe 15 noiembrie, şi ţin până la Sfântul Ion, pe 7 ianuarie. Aceasta este o perioadă bogată în obiceiuri, diferite de la o zonă la alta, având în centru marile sărbători creştine prăznuite în această perioadă.

Ziua dinainte de Crăciun era marcată de tot soiul de superstiţii. În trecut, femeile ţineau în această zi post aspru şi mâncau numai seara prune uscate sau poame fierte. Când se mătură, seara, gunoiul nu se dă afară, pentru ca oamenii să nu aibă supărări şi pagube la vite. Coşurile se curăţă şi funinginea se aruncă în vie, ca să încarce via cu struguri. Găinilor li se dădea să mănânce din sită, ca să ouă mult. Dimineaţa acestei zile marchează debutul obiceiurilor de Crăciun. Acum, cete de copii umblă să colinde din casă-n casă. În unele locuri (Oltenia, Transilvania) colindătorii se numeau piterei sau pitarai şi erau conduşi de un vataf. Datina era ca, atunci când intrau în casă, să scormonească focul din vatră. Primeau în dar covrigi, colaci, turte, mere sau nuci.

Obiceiul de a merge la colindat se practica în Ajunul Crăciunului, de seara până în dimineaţa zilei de Crăciun. Împărţite în colinde religioase şi laice (păgâne), colindele româneşti creează o atmosferă legendară referitoare la lume şi stihii, oprindu-se setea tinerilor, eroismul şi iubirea în perspectiva căsătoriei. În funcţie de grupul care colindă, colindele sunt de copii şi de ceaţă. Colindătorii sunt purtătorii şi transmutătorii unui mesaj către gazde. Fie magic, de urare, fie creştin, mesajul colindătorilor doreşte să aibă efect asupra gazdei, să-i aducă bogăţie prosperitate în noul an, s-o facă mai bună, mai credincioasă, mai fericită, mai sănătoasă.

Ajunul Crăciunului, în tradiția populară, este sărbătoarea de sfârșit de an patronată de moș Ajun. Acesta se spune că ar fi fost frate geamăn cu moș Crăciun, deoarece seamănă între ei ca două picături de apă. Totodată, se știe despre moș Ajun că ar fi fost ultimul dintre apostoli. El este cel care a poruncit să se dea flăcăilor colaci, să se umble cu colindatul și să li se dăruiască florinți de la părinți. Conform tradiției Maica Domnului înainte de a naște a cerut ajutor lui moș Ajun, dar acesta, considerându-se prea sărac, a trimis-o către fratele său mai înstărit – moș Crăciun. Astfel Fecioara Maria a născut în staulul al cărui stăpân era moș Crăciun. Se zice că nu e bine să dormi pe paie sau prin fân în grajdul animalelor, fiindcă în această noapte boii vorbesc între ei despre Hristos care s-a născut în iesele și pe care aceștia l-au încălzit cu suflarea lor. În această seară cerurile se deschid, dar această minune nu poate fi văzută decât de oamenii credincioși și buni la suflet.

O superstiție spune că în noaptea de Crăciun nu trebuie să deschidem ușa nimănui pentru că ne va zbura norocul din casă. Un obicei care se întâlnește în multe regiuni ale țării este ca, preotul, dar și cântăreții bisericești să umble cu icoana nașterii lui Iisus Hristos. Se spune că pentru a avea noroc, în decursul vieții, nu trebuie să mănânci nimic cu o zi înainte de Crăciun. Mai mult,n când gospodinele ies prima dată în curte trebuie să adune câteva surcele pe care mai apoi să le împrăștie prin casă, aceste surcele se numesc “pui”. Cei care cresc albine nu trebuie să dea nimic din casă în ziua de Ajun, pentru ca albinelor să le meragă bine și să nu le piardă la roit. Gospodinele trebuie să fiarbă pentru masa de Ajun mai toate felurile de bucate, pentru a le avea și în anul următor. Mai mult, se pune puțină otavă(iarbă care crește în același an, după ce câmpul a fost cosit sau pășunat) pe masă, care după sărbători se va da vacilor să o mănânce, astfel le va merge bine și se vor înmulți.

Totodată, în Ajunul de Crăciun este bine să li se dea copiilor să mănânce bostan pentru a fi sănătoși tot anul. În unele locuri există obiceiul conform căruia fetele nemăritate trebuie să țină post negru pentru a-și putea visa ursitul. În alte regiuni ale țării, fetele, pentru a-și vedea ursitul, lasă afară peste noapte puțin din toate felurile de mâncare negustate, astfel ursitul va veni și va gusta, iar acestea vor putea să-l vadă. Nu se bea rachiu, întrucât se spune că aceasta a fost inventat de diavol, care apoi îşi bate joc de cel ce-l bea, zicând că rachiul are întâietate înainte tuturor bucatelor. Tradiţia spune că nu e bine să te baţi, nici măcar în glumă, cu cineva, căci faci buboaie peste an.