„Oşteni,
A trecut anul de când lupta de peste Dunăre între turci şi creştini pune în primejdie hotarele noastre. Pentru a le apăra, ţara a făcut apel la voi. La glasul ei v-aţi părăsit căminele cu avântul oamenilor care au conştiinţă că de devotamentul lor atârnă fiinţa statului român. Pe cât timp oştirile operau în depărtare şi noi nu eram ameninţaţi decât de năvălirile unor cete de jefuitori, ne puteam ţine numai în apărarea ţărmurilor. Acum însă rezbelul s-apropie de hotarele noastre şi, dacă turcii ar fi învingători, este invederat că ar năvăli cu toţii asupra ţării, aducând cu dânşii măcelul, prădarea şi pustiirea.
În această poziţiune, ca să scăpăm ţara de sălbăticiile năvălitorilor, este de datoria noastră a merge să-i combatem pe chiar ţărmul lor. Oşteni români, voi ştiţi cât de mult a suferit patria noastră pe timp de peste 200 ani, în care vi se răpiseră mijloacele de a mai apăra bărbăteşte, pe câmpul de bătaie, drepturile ei. Astăzi aveţi ocaziunea de a arăta din nou vitejia voastră şi Europa întreagă stă cu ochii ţintiţi spre voi. Înainte dar cu inima românească şi lumea să ne judece după faptele noastre. Reîncepem astăzi luptele glorioase ale străbunilor, alăturea de numeroasele şi bravele armate ale unei din cele dintâi puteri din lume. Armata română, deşi mică se va distinge, sunt sigur, prin bravura şi disciplina ei. Ea va reda astfel României rangul ce a avut altădată şi care i se cuvine între naţiunile europene. Aceasta este şi credinţa augustului împărat al tuturor ruşilor, de aceea nu numai românii se luptă alături cu ruşii pe acelaşi câmp şi pentru acelaşi scop, dar încă comanda superioară a ambelor armate despre Plevna îmi este încredinţată mie.
Aceasta este onoarea care se răsfrânge asupra voastră, asupra ţării. Faceţi dar să fâlfâie din nou cu glorie drapelul românesc pe câmpurile de bătaie, unde strămoşii voştri au fost secole întregi apărătorii legii şi ai libertăţii.Înainte dar, oşteni români, înainte cu bărbăţie şi în curând vă veţi întoarce în familiile voastre, în ţara voastră liberă, prin voi înşivă, acoperiţi de aplauzele întregii naţiuni.
Dat în Corabia, la M. C. General al Armatei, la 20 august 1877.”