Originea expresiei ”A-și da arama pe față”


A ti da arama pe fata

În evul mediu și epoca modernă valoarea unei monede era dată de cantitatea de metal prețios pe care o conținea. Cu cât mai mult aur sau argint cu atât mai prețioasă. Falsificarea monedelor era aspru pedepsită, prin închisoare sau execuție, ambele incluzând și torturi crunte pentru ca vinovatul să își dezvăluie metodele și complicii. Cum în urmă cu sute de ani doar domnia era abilitată să emită monede, falsificarea era considerată și un afront personal adus conducătorului statului.

A si da arama pe fata

Falsificatorii aveau motivații diferite. Primul era evident lăcomia, într-un scurt timp putând face averi considerabile. Un motiv mai puțin evident era vanitatea. Unii falsificatori se specializaseră în contrafacerea monedelor antice pentru vânzarea către colecționari sau chiar ”inventarea” de emisiuni monetare doar pentru a-și demonstra priceperea în înșelătorie. Un al treilea motiv este cel politic.

Frederic cel Mare
Frederic cel Mare

Frederic cel Mare (1712-1786) conducătorul Prusiei, confruntat cu dificultăți financiare, a ordonat ca monedele să fie produse cu un exces de cupru, în loc de argint. Cu un mic truc datorat chimiei, monedele căpătau un aspect argintiu reușind astfel să treacă drept legitime. Un caz special în istoria monetară a românilor din evul mediu, îl reprezintă domnul Eustratie Dabija (1661-1665). Acesta a instalat o “bănărie” la Suceava unde, începând din 1662, a bătut şilingi de bronz, dar a şi falsificat, pe scară largă, diverse monede europene. Cum se falsificau la noi monedele? Pe moneda din aramă se sufla un strat subtire de aur sau argint. Pe măsură ce ele circulau în economie, se uzau iar stratul de metal prețios se ducea, relevând astfel arama, deci flasul, de aici provenind expresia ”A-și da arama pe față”.

Prinderea unor falsificatori

Falsificarea de monedă a avut de-a lungul timpului și utilizările sale profund maligne, destinate destabilizării inamicului. Cel mai cunoscut exemplu este cel al Germaniei naziste prin oprațiunile ‘Andreas’ și ‘Bernhard’. Ambele se canalizau pe destabilizarea lirei sterline. Operațiunea ‘Andreas’ urmărea inundarea economiei britanice cu bancnote false pentru a distruge încrederea în moneda națională și a declanșa hiperinflația. În 1942 operațiunea a fost redenumită ‘Bernhard’ iar scopul a fost schimbat în furnizarea de resurse financiare armatei germane pentru achizițiile din țările neutre, de cumpărare de aur sau de hrană. Milioane de bancnote au fost tipărite și în jur de un milion au fost suficient de bune calitativ pentru a nu putea fi distinse de cele originale. Deși multe dintre ele nu au fost puse în circulație se estimează că în 1944 circa una din douăzeci de bancote din Marea Britanie erau false. Pe continent, procentajul era probabil mai mare, deoarece aici ele circulau mult mai ușor și tot aici se făcea cele mai multe tranzacții.

lira sterlina

2 thoughts on “Originea expresiei ”A-și da arama pe față””

  1. Pingback: Anonymous

Leave a Reply