Povestea inmului național


ziua-drapelului-national

”Deşteaptă-te, române!” este imnul naţional al României, oficial din 1990. Pentru o vreme, a fost de asemenea imnul naţional al Republicii Democratice Moldoveneşti (1917 – 1918) şi al Republicii Moldova (1991 – 1994). Versurile imnului au fost scrise în iunie 1848 de către poetul Andrei Mureşanu, pornind de la o veche romanţă românească pe care a auzit-o de la dascălul Gheorghe Ucenescu.

Versuri - Mureşanu, Andrei. Transcriere din sec. XIX a poeziei "Un răsunet", de Andrei Mureşanu, cunoscută astăzi "Deşteaptă-te române".

Versuri – Mureşanu, Andrei. Transcriere din sec. XIX a poeziei “Un răsunet”, de Andrei Mureşanu, cunoscută astăzi “Deşteaptă-te române”.

Imnul de stat al României are la bază poezia ”Un răsunet”. Povestea începuturilor lui “Deșteaptă-te române” nu este lipsită de controverse: când a fost interpretat prima oară și cine a compus melodia. Poezia a fost scrisă în urma evenimentelor de la Blaj, din 3/15 mai 1848, când revoluţionarii munteni şi moldoveni s-au reîntors la Braşov. Poetul Andrei Mureşanu „căuta o melodie după care să compună un sonet”. Referitor la acest episod, există o consemnare a unui profesor Moroianu, care relatează astfel despre spusele Susanei, soţia lui Andrei Mureşanu: “De la o asemenea întrunire(între patrioți români) s-a întors odată, pe la finea lui mai, bărbatul ei, târziu după miezul nopţii, fiind foarte agitat. El nu s-a culcat, ci s-a aşezat la masa de scris şi a scris până târziu, după ce se făcuse ziuă, mai sculându-se din când în când de la masă şi plimbându-se prin odaie, citind din ceea ce scrisese.

Grigore Alexandrescu

Grigore Alexandrescu

Spre sfârşitul lunii iunie a fost cântată pentru prima dată, de faţă cu alţi intelectuali, pe melodia interpretată de Gheorghe Ucenescu. Poezia a fost publicată cu mari greutăţi în numărul 25 din 21 iunie 1848 al „Foii pentru minte, inimă şi literatură”, după ce a trecut de cenzura abatelui Kovacs Antal. Acesta îl stima pe Mureşanu şi a avut încredere în el, considerând-o doar o „poezie de amor” şi prin urmare necitind-o. După apariţie, abatele i-a mărturisit că dacă ştia conţinutul poeziei, nu l-ar fi lăsat s-o publice, şi că pe viitor Mureşanu şi familia sa vor fi persecutaţi de autorităţi. Este o întreagă controversă cu privire la autorul de drept al melodiei. Sunt cunoscute trei ipoteze. Unele mărturii vorbesc de Andrei Mureşanu, părintele versurilor, ca fiind şi autorul melodiei. George Ucenescu, compozitor ucenic al lui Pann, susţinea că el a fost cel care i-ar fi intonat-o, printre altele, la cererea poetului, care căuta o melodie potrivită pentru versurile sale, şi deci el ar fi „autorul moral” al melodiei. Cântecul religios „Din sânul maicii mele” o romanţă publicată pentru prima dată în august 1832 pe versurile lui Grigore Alexandrescu se pare că ar sta la originea melodiei actualului Imn de stat al României.

Gheorghe Ucenescu

Gheorghe Ucenescu

Iată ce ne spune Gheorghe Ucenescu, dintr-o însemnare făcută în 1852:

„Încă din anul 1844, subscrisul, aflându-mă învăţător şi cantor la Biserica Sfintei Treimi de pe Tocile, care este comuna Bolgarsechiului [Şcheiului] de sus, în Braşov. Poetul Andrei Mureşianu, ca rude­nie cu Parohul Vonifatie Pitiş, venea vara des la grădinile parohului pentru aer şi pentru ceraşe. Sosind furiosul an 1848, poetul căuta o melodie după care să compue un sonet care să se cânte între amicii ce era să se adune în grădina parohului pentru petrecere de seară, cu mâncări şi băuturi, în onoarea ceraşelor. Am cântat multe cântece de probă, iar sosind la următorul cânt, «Din sânul maicii mele» şi cântându-l, a rămas po­etul pe lângă această melodie, obligân­du-mă ca, pe Duminica viitoare, să mă aflu şi eu împreună cu oaspeţii invitaţi la grădină ca să cânt după melodia aleasă poezia ce o va compune până atunci. În Duminica hotărâtă, iată că vine poetul împreună cu 4 Domni români şi şezând cu toţii pe iarbă verde şi cu ceraşe înainte — îmi dete D. Andrei Mureşan poezia făcută «Deşteaptă-te Române», îi probăm puţine rânduri şi văzând în tot melosul este o minune potrivit, l-am cân­tat cu vocea mea tânără şi puternică până la fine. Mai repetându-l odată, toţi Domnii învăţând melodia din auz, cântau împre­ună, mulţămind şi urând multă viaţă şi sănătate marelui poet. Din ziua aceia cântul «Deşteaptă-te Române» s-au făcut cel mai plăcut şi fa­miliar, iar eu eram poftit în toate părţile ca să-l cânt şi să învăţ tinerimea a-l cânta mai bine şi regulat”.

Andrei Muresanu

Andrei Muresanu

O teorie des uzitată şi încetăţenită în rândul opiniei publice româneşti îl desemnează pe Anton Pann, celebrul culegător şi profesor de muzică veche, ca fiind autorul melodiei. Confuzia provine de la asemănarea celor două melodii şi de la faptul că în însemnările mult ulterioare ale evenimentului din 1848, menţionându-se faptul că Anton Pann cântase sau notase melodia în repetate rânduri între 1839 şi 1842, se amintea despre poezia „Deşteaptă-te, române”, şi nu despre „Din sânul maicii mele”. Evident, prima poezie încă nu fusese compusă, dar spre sfârşitul secolului al XIX-lea o eclipsase total pe cea de-a doua, căzută în uitare (ca romanţă). Toate aceste controverse nu pot umbri momentul în care ”Un răsunet” a intrat definitiv în inimile românilor. Ziua Imnului Naţional a fost fixată pe 29 iulie, pentru a comemora un eveniment din timpul Revoluţiei de la 1848, petrecut la Râmnicu Vâlcea. Este vorba de prima intonare în Țara Românească a imnului cu ocazia depunerii jurământului de Constituție a locuitorilor reședinței județului Vâlcea.

Revolutie 1848

„Eri, Joi, la 29 ale curgătoarei luni, după oarecare încetare a boalei holerei, adunându-ne cu toţi cetăţenii Râmnicului Vâlcei şi chorul bisericesc într-o câmpie înconjurată cu arbori, ce este în faţa cetăţii, precum şi d. Admi­nistrator cu toţi funcţionarii şi garda naţională înarmată, purtând şease stindarde tricolore, scrise pe dânsele devisa naţiei şi numele districtului, garda naţională având în numărul ei şi o trupă de Austriani, locuitori într-această cetate şi subscrisă de bună voe, au format un cortegiu foarte fru­mos. În mijlocul acelui câmp s-a făcut de onorabilul magistrat o tribună îm­ploiată cu ramuri verdzi de arbori şi un arc de triumf împletit cu flori şi cu sfânta cruce deasupra, unde, începându-se sfânta ţeremonie de către miniştri ceresci, s-au citit cele 21 pun­cturi din Constituţie, apoi suindu-ne pe tribună, am ţinut un discurs de o oră cu cele mai vii expresii asupra sfinte­lor drepturi naţionale, aşa încât tot cetăţeanul de orice religie mi-a răspuns prin mii de aclamaţii: să trăiască Constituţia, să trăiască poporul Român şi Guvernul provizoriu, rostind cu plăcere fiecare cetăţean şi jurământul pentru sprijinirea Constituţiei, iar gar­da naţională la cuvântul: să trăiască Constituţia ş.c.l. a răspuns printr-un număr însemnat de arme cu salve de­tunătoare.

cocarda tricolora

În acest pompos constituţiu, aflându-se şi d-lui Anton Pann, profe­sor de musică, împreună cu câţiva cântăreţi de aceeaşi profesie, au alcă­tuit o musică vocală cu nisce versuri prea frumoase, puse pe un ton naţional, plin de armonie şi triumfal, cu care a ajuns entusiasmul de patrie în inimile tuturor cetăţenilor. De aici ne-am în­tors în cetate cu musica vocală, cântând până la locuinţa domnului Administra­tor, unde mai strigând încă de trei ori: să trăiască poporul Român, Constituţia şi Guvernul, s-au împrăştiat prin cetate. Astfel Domnule Ministru, s-a serbat sacra dzi de 11 iunie, care va rămâne neştearsă din analele şi inimile României. Salutare şi frăţie. Comisar extraordinar al districtului Vâlcea, D. Zăgănescu.”

cocarde tricolore

Intonarea Imnului Naţional a fost reglementată prin Legea nr. 75 din 16 iulie 1994, iar normele de aplicare ale acesteia au fost stabilite în 2001. Există mai multe variante de intonare a imnului. În interpretare vocală prescurtată, acesta se reduce la strofele 1, 2, 4 şi 11 ale poeziei.

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian.

tricolorul romanesc

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
Viaţă-n libertate ori moarte” strigă toţi.

Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ.

desteapta te romane

Leave a Reply