Prima atestare a cuceririi Daciei


Decebal Portile de Fier

Cu toată vitejia şi îndârjirea dacilor, cetăţile lor au fost rând pe rând cucerite şi distruse de romani în anul 106 d.Hr. În faţa acestei situaţii disperate Decebal împreună cu cei apropiaţi a fugit spre est cu intenţia de a organiza o nouă rezistenţă. Urmărit de romani el a fost ajuns şi pentru a nu cădea prizonier s-a sinucis. După sinuciderea sa, capul şi mâna lui stângă au fost duse la Roma şi expuse în for. Sfârșitul statului dac a însemnat începutul provinciei romane Dacia supranumită și Felix (cea fericită).

Diploma Porolissum

Prima atestare a provinciei romane Dacia datează din 11 august 106 d.Hr. prin diploma militară descoperită la Porolissum (Sălaj). În colţurile din dreapta se aflau două orificii (se mai păstrează doar cel de sus) prin care se legau cele două tăbliţe sub formă de dyptich. Tăblița a fost găsită ruptă în două pe mijloc dar acum este lipită.

Dyptih din 506 d. Hr.

Dyptih din 506 d. Hr.

La mijloc, pe orizontală (în direcţia scrisului) alte două orificii prin care trecea firul pentru prinderea tăbliţelor în vederea aplicării sigililor. Constituţia imperială după care a fost copiată diploma lasă la vatră soldaţii din cohors I Brittonum milliaria Ulpia, dislocată în provincia Dacia sub comanda guvernatorului Decimus Terentius Scaurianus. În diplomă se menţionează că cetăţenia romană a fost acordată soldaţilor din această unitate auxiliară înainte de terminarea serviciului militar, la 11 august 106, în localitatea Darnithithus din Dacia, pentru vitejia deosebită dovedită în războiul cu dacii. Familiile lor beneficiau de același privilegiu. Tot atunci, când războiul trebuie să fi fost terminat, cohorta I de brittoni a primit titlul de fidelă Romei, “torquata pia fidelis civium Romanorum”.

Provincia romana Dacia

Provincia romana Dacia

Nu tot teritoriul cucerit de Traian va intra în componenţa noii provincii. Ea va cuprinde cea mai mare parte a Transilvaniei (fără colţul de sud-est),Oltenia, Banatul. Dacia ca provincie imperială era condusă de un legatus augusti pro praetore care guvernâna ca locţiitor al împăratului, Cel dintâi a fost Decimus Terentius Scaurianus, care a fondat şi Colonia Ulpia Traianan Dacica – capitala noii provincii. O altă parte a Daciei, Muntenia şi sudul Moldovei împreună cu sud-estul Transilvaniei au fost înglobate la provincia Moesia Inferior (până la moartea lui Traian) ; în sfârşit Crişana, Maramureşul şi cea mai mare parte a Moldovei au rămas în afara ocupaţiei romane, fiind locuite de dacii liberi. Astfel, atât în cadrul provinciilor romane cât şi în afara Imperiului, dar sub puternica amprentă a Romei, istoria poporului dac nu încetează, ci îşi continuă cursul, în istoria poporului român deschizându-se un nou capitol, cel al simbiozei daco-romane.

Reconstituire a castrului de la Porolissum

Reconstituire a castrului de la Porolissum

Leave a Reply