Primul traseist din politica românescă


panu
Titu Maiorescu i-a zis “multicolor”. Pentru că talentatul ziarist, avocat, critic literar și politician Gheorghe Panu(1848-1910) a navigat în România pe la toate partidele și curentele.

Studiind la Universitatea din Iași, e atras de ideile lui Simion Bărnuțiu și ale fracționistilor ieșeni, în rândurile cărora îl găsim între 1867 și 1870. De la început se arată agresiv în scris si în oratorie. Firește, e antijunimist.
Dar în 1872 părăsește fractionistii, intră în rândurile junimiștilor și e adversar al lui V.A. Urechia și B.P. Hașdeu. Simțindu-i valoarea intelectuală, Titu Maiorescu determină Junimea să-i acorde o bursă la Ecole des Hautes Etudes din Paris. La întoarcerea în țara, în 1879, după doi ani de cochetari, intră în Partidul Național Liberal, pe care până atunci îl combătuse. Survenind despărțirea dintre I.C. Brătianu și C.A. Rosetti, e de partea celui din urmă. “N-ai fost, nu ești și nici ai să fii satisfăcut vreodată”, i-o spune I.C. Brătianu în 1883. Și avea dreptate.

V. A. Urechia

V. A. Urechia

După 1884, editează “Lupta” și duce cea mai violentă campanie contra liberalilor. Contra lor, dar și contra suveranului, acuzat de a fi “cătană nemțească”, “ulan prusian”, “izvorul tuturor relelor”, “samsarul tuturor trădărilor”, “suflet blestemat”, “omul periculos”… Cochetează cu social-democrații și învață de la ei ce înseamnă amăgirea socială ispititoare. În 1888 creează propriul său partid, Partidul Democrat Radical, al cărui program e negarea tuturor și a cărui principală armă este atacul fără cruțare al adversarului. Colaboratorii săi sunt oameni tineri și, cum se întâmplă adesea la aceste vârste, și oameni de stânga: Mircea Rosetti, Vasile Conta, C.D. Anghel, A. Bacalbașa, Al. Ionescu, I. Teodorescu… Visând să fie ministru, Gh. Panu se apropie din nou de junimiști, dar aceștia nu-i mai acceptă colaborarea. P.P. Carp n-are nici o încredere în statornicia politică a lui Panu și nici în ideile sale radicale. Pentru el, Panu e un “băiet din popor” care, văzând că alții au ajuns mari cu”steagul roș în mână și cu opincă în gură”, s-a apucat și el să facă același lucru. În general oamenii de stânga nu-i plăceau lui Carp și pentru că îi caracteriza demagogia, iar dacă ideile lor politice se întâmplă să izbândească, escamotau izbândă “în favoarea situațiunii lor politice, fără să aplice ceea ce ziceau că vor aplica în favoarea claselor de jos”.

Petre P. Carp

Petre P. Carp

Nici T. Maiorescu n-are încredere în radicalismul democratic, care “trebuiește combătut ca ceva periculos și în orice caz prematur și nici nu este mai mare greșeală în politică practică decât ignorarea fazelor treptate, prin care trebuie să treacă evolutiunea unui popor”. Panu nu găsește mai multă înțelegere nici în rândurile liberalilor disidenți, cu care aparent se înțelegea (D. Brătianu participă la banchetul prilejuit de crearea Partidului Democrat Radical, la Iași, în ianuarie 1889, un banchet cu sortimente hazlii: mezeluri “în colectivitate”, cotlete de “căprioare conservatoare cu sos junimist”, iepuri “laterali cu salată radicală”, vinuri “disidente”…).

Titu Maiorescu

Titu Maiorescu

Susținând darea în judecată a guvernului I.C. Brătianu, Panu își pierde orice simpatie liberală și ajunge un izolat pe scenă politică (soarta tuturor peregrinilor politici). Ceea ce nu-l împiedică să atace la dreapta și la stânga, mai ales la stânga în acești ani, împotrivă liberalismului. G.D. Pallade: “Și când te gândești că acest om crede că anunțând pierzania tuturor, în potopul corupției va găsi naivi care să-l ia pe el și pe Bacalbasii săi drept salvatori, milă te cuprinde și trebuie să plângi”. Panu a fost de două ori deputat (1881, 1888) și o dată senator (1892). Dar ar fi vrut să fie ministru. Și incontestabil valoarea să îl recomanda. De aceea trece cu partidul sau la… conservatori în 1897. Trece exact în partea cealaltă. Și tot nu ajunge în guvern. Politica presupune flexibilitate, acomodare continuă, capacitate de receptare a schimbărilor, dar și caracter.

sursa

Ion Bulei, În Vechiul Regat, editura Tritonic, București, 2013

Leave a Reply