Rebeliunea legionară. Prima zi


220px-AntonescuYHoriaSimaOctubre1940

Încă de la instalarea legionarilor la putere pe 14 septembrie 1940, relațiile dintre ei și Antonescu s-au deteriorat. A început o luptă surdă pentru putere.

Horia Sima

Horia Sima

În seara zilei de 19 ianuarie, generalul Constantin Petrovicescu, ministrul de interne susține la radio conferința “Procesul Gărzii de Fier din Martie 1934″, în care menționa fără ezitare că: “Procesul din martie 1934 a fost numai începutul procesului unei epoci…Dezbaterile continuă”. Ultima expresie a ministrului era semnul evident al conflictului care continua să existe între vechea lume politică, în care se afla însuși Ion Antonescu și Mișcarea Legionară, care nu-și lichidase nici acum conturile cu vechii dușmani. La 20 ianuarie 1941, legionarul Petrovicescu este demis. Motivul/pretextul oficial al rebeliunii a fost necercetarea împrejurărilor asasinării maiorului german Doring, pe timp de 9 ore și lipsa de informații a organelor legale cu privire la acest eveniment. Legionarii erau stipendiați de la Berlin, iar o revoltă legată de acest caz era benefică cauzei lor. Horia Sima a hotărât să riposteze atât timp cât mai putea, până Legiunea să nu fie exclusă pe cale legală de la guvernare prin decrete ale lui Antonescu.

Constantin Petrovicescu

Constantin Petrovicescu

Viorel Trifa, președintele Unuiunii Naționale a Studenților Creștini Români, a fost convocat de Sima și i s-a dictat textul unui manifest care urma să fie tipărit în mii de exemplare. Textul, semnat de Trifa, cuprindea cerințele politice ale Legiunii, în care se regăsea și conflictul de autoritate între Constantin Maimuca și Eugen Cristescu (amândoi având funcții de conducere în organele de forță ale statului): “Români! Un maior german a fost ucis mișelește din ordinul Angliei printr-un agent al Intelligence Service-ului pe străzile Capitalei. Protectorii și apărătorii acestui asasin, un grec de origine, sunt Eugen Cristescu, șeful Serviciului Secret, fostul om de încredere al lui Armand Călinescu și Alexandru Rioșanu, omul jidanilor și al grecilor. În loc să fie îndepărtate aceste elemente satanice, a fost silit să plece din guvern viteazul general și om de mare caracter, generalul Petrovicescu, fiindcă așa a ordonat Legația engleză și Masoneria. Rugăm pe generalul Antonescu să facă dreptate pentru români. Cerem înlocuirea tuturor persoanelor masonice iudaizate din guvern. Cerem guvern legionar. Vrem pedepsirea vinovaților asasinării maiorului german. Studențimea română creștină nu poate admite ca soldații germani să fie măcelăriți pe străzile Capitalei de agenții Angliei”.

Click pentru mărire

Click pentru mărire

A fost mobilizată în acțiuni de stradă și muncitorimea, sub conducerea lui Dumitru Groza. Sub semnătura acestuia a fost publicat un Apel în care erau aduse aceleași acuze, în mod special fiind vizat Al. Rioșanu. “Suntem ostașii unei discipline de fier și de foc și înțelegem să fim oameni de ordine și de liniște, dar când pretutindeni în România de azi, înfrățite cu steagurile tricolore, flutură flamuri verzi, ni-i rușine să mai vedem o clică de iudaizați sfidându-ne lupta și sacrificiile și insultând, prin prezența lor la cârmă, pe toți morții noștri și ai neamului întreg. Muncitorimea românească, alăturându-se trup și suflet țipătului de dreaptă revoltă a curajoasei studențimi românești, strigă și ea din sute de mii de piepturi înaintea baionetelor și mitralierelor ce vor să o măcelărească din nou: Vrem înlăturarea și imediat pedepsirea tuturor slugilor masonice care încearcă să predea țara din nou în gheara jidoviților, vrem înlăturarea lui Rioșanu și a uneltelor lui, vrem guvern legionar, vrem Românie legionară”. Groza a primit dispoziții ca muncitorii să se adune la sediul din strada Roma, iar corpurile legionare “Răzleții”, “Vestitorii”, “Ajutor legionar” și “Centru Studențesc” au primit ordinul să se adune în Piața Universității pentru manifestații de stradă. Protestatarii au pornit spre Calea Victoriei scandând: “Vrem guvern legionar!” “Trăiască Horia Sima, comandantul Legiunii!”, “Moarte masonilor și jidanilor!”.

Eugen Cristescu

Eugen Cristescu

În alte orașe din țară s-au semnalat manifestații legionare cu același scop politic: guvern pur legionar, înlăturarea lui Eugen Cristescu și Alexandru Rioșanu din structurile de putere deținute. În dimineața zilei de 21 ianuarie 1941, o parte din manifestele semnate de Viorel Trifa au fost predate de un student legionar unui alt legionar în gara Buzău, însoțite de ordinul:”Multiplicați manifestul. Răspândiți-l. Manifestați pentru generalul Petrovicescu. Nu vă atingeți de persoana d-lui general Antonescu. Cereți guvern legionar”. Faptul că legionarii nu exprimau foarte clar ostilitatea față de persoana generalului Antonescu nu era atât un semn de slăbiciune sau reconciliere, cât o tactică menită să-l forțeze pe acesta să formeze un guvern legionar, rămânând prizonierul politic al acestora. Presupunând că acest guvern ar fi fost constituit și ar fi fost îndepărtați dușmanii declarați ai Legiunii, s-ar fi ajuns la situația preluării controlului politic în totalitate de Mișcarea Legionară.

Generalul  Ion Antonescu (stânga) şi Horia Sima (dreapta), la un parastas organizat de Mişcarea Legionară fostului ei conducător, Corneliu Zelea Codreanu, în decembrie 1940

Generalul Ion Antonescu (stânga) şi Horia Sima (dreapta), la un parastas organizat de Mişcarea Legionară fostului ei conducător, Corneliu Zelea Codreanu, în decembrie 1940

Victoria împotriva generalului Antonescu ar fi fost deplină, iar proiectul politic totalitar al Mișcării ar fi fost pus în aplicare. Antonescu a continuat măsurile punitive de ordin administrativ prin înlocuirea tuturor prefecților legionari cu prefecți militari. Totodată au fost înlocuiți din funcțiile lor directorul general al Polițiilor, Alexandru Ghika și Constantin Maimuca, șeful Siguranței Generale. În cursul după amiezii zilei de 21, legionarii înarmați ocupă cazarma gardienilor publici aflată în proximitatea Președinției Consiliului de Miniștri. După câteva negocieri eșuate între rebeli și armată, legionarii execută focuri de armă împotriva Președinției, unde se afla în acel moment Ion Antonescu. Ocupă sedii propii și clădiri publice cum ar fi: Facultatea de Drept a Universității din București, comisariatele de poliție și sediile de Siguranță, postul de radio.

Maresalul-Ion-Antonescu-c-Arhivele-Nationale-Ziaristi-Online-Ro

sursa

Diniu C. Giurescu (coord.), Istoria românilor, vol IX, România în anii 1940-1947, editura Enciclopedică, București, 2008

Leave a Reply