Sabia și steagul lui Ștefan cel Mare


steag-stefan-cel-mare

Unul dintre cele mai prețioase obiecte rămase de la domnul Moldovei este sabia sa. Sabia a fost primită de Ștefan cel Mare după bătălia de la Vaslui din partea papei Sixt al VI-lea, în semn de recunoaștere a rolului decisiv al Moldovei în apărarea creștinătății. Sabia a fost realizată din oțel de Toledo, cel mai bun material existent în Evul Mediu pentru fabricarea armamentului.

Mânerul în forma de cruce al sabiei este împodobit cu stema Moldovei. În cursul secolului al XVI-lea, sabia a ajuns la Istanbul, unde este păstrată și astăzi la muzeul Topkapî. Există două variante distincte referitoare la modul în care sabia a părăsit Moldova. Conform uneia dintre ele, sabia a fost dăruita de moldoveni sultanului pentru a recunoaște meritele unui adversar redutabil. Cea de-a doua legendă plasează momentul pierderii sabiei la sfârșitul primei domnii a lui Petru Rareș. Fiu al lui Ștefan cel Mare, Petru a încercat să redeschidă lupta cu Imperiul Otoman în 1538. Campania de represalii a sultanului Soliman Magnificul avea să ducă la pierderea domniei și la refugierea lui Rareș în Transilvania. Trupele otomane au impus ca domn al Moldovei pe Ștefan al V-lea, cunoscut ca „Lăcustă-Vodă“. Turcii au jefuit tezaurul Moldovei înainte de a se retrage, luând cu ei și sabia lui Ștefan cel Mare.

Sabie_Stefan_cel_Mare (1)

Timp de 460 de ani, sabia nu a mai părăsit Turcia. Ea a fost expusă ultima dată în țara noastră în iulie 2004, la Muzeul Național de Artă al României. Cu această ocazie Guvernul Turciei a donat o copie a sabiei statului roman. Copia sabiei lui Ștefan cel Mare, ea însăși o operă de artă, a fost donată Mănăstirii Putna de către Guvernul României cu prilejul manifestărilor ce au avut loc la Putna la 1 iulie 2004. Sabia care se află expusă la Topkapî are lungimea totală de 125 cm – lama de 102 cm, cu un mâner îmbrăcat în fir din argint împletit; cântărește cca. 2,5 kg. Mânerul sabiei se termină cu un buton aplatizat sub formă de disc, placat probabil cu aramă. Pe fața superioară a discului apare inscriptia : Eu domnul Stefan, voievod! împreună cu semnul crucii.

sabiestefandetaliu

Steagul Sfântului Ştefan cel Mare este unul dintre cele mai valoroase obiecte istorice şi liturgice rămase până astăzi de la domnitorul moldovean. Acest steag, lucrat în întregime din mătase, pe suport de în, împodobit cu broderie tipic bizantină, cu fir de aur şi de argint, a fost lucrat pe la sfârşitul secolului al XV-lea. Steagul sfântului voievod are o lungime de 1,17 metri şi o lăţime de 0,92 metri, iniţial fiind ornat cu 16 pietre preţioase de culoare roşie, verde şi albă. Pe o parte, steagul îl înfăţişează pe Sfântul Gheorghe, ocrotitorul soldaţilor şi al armatei, sfânt iubit de domnitorul moldovean. Sfântul Gheorghe este înfăţişat şezând pe un tron domnesc, având la picioare un balaur cu trei capete. Deasupra sa, doi îngeri, ţin în mâini o sabie şi o coroana și îl încununează pe Ștefan. Broderia din jurul Sfântului Gheorghe înfăţişează o inscripţie în limba slavonă, cunoscută drept “Rugăciunea Sfântului Ştefan cel Mare”, care mărturiseşte următoarele: “O, luptătorule şi biruitorule, mare Gheorghe, în nevoi şi în nenorociri grabnic ajutător şi cald sprijinitor, iar celor întristaţi, bucurie nespusă, primeşte de la noi această rugăminte a smeritului tău rob, a Domnului Io Ştefan Voievod, din milă lui Dumnezeu, Domnul Ţării Moldovei. Păzeşte-l pe el neatins în lumea aceasta şi în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca să Te preamărim în veci. Amin. Şi aceasta a făcut-o în anul 7008 (1500), în al 43 an al Domniei Sale.”

Click pentru mărire
Click pentru mărire

Mănăstirea Zografu din Sfântul Munte Athos este mănăstirea bulgarilor, ea fiind întemeiată cândva pe la sfârşitul secolului al IX-lea şi începutul celui de-al X-lea, de către trei bulgari veniţi din Ohrida. Intrea anii 1466-1502, mănăstirea a fost refăcută însă, în întregime, de Sfântul Ştefan cel Mare al Moldovei. Astfel, cel mai de seama ctitor român la Zografu rămâne Ştefan cel Mare, care o numea “mănăstirea sa din Sfântul Munte”, fapt confirmat de călugărul Isaia de la Hilandar, care spunea, la anul 1489, că mănăstirea Zografu a fost înfiinţată de Ştefan cel Mare. Mănăstirea a fost reîntemeiată, practic în întregime, între anii 1466-1502, de domnitor, el zidind turnul clopotniţă, arsanaua (portul) mănăstirii, corpul de chilii, trapeza, incinta, biserica şi pictură acesteia. Daniile către aceasta au fost nenumărate, chipul sau fiind zugrăvit încă şi astăzi în biserica cea mare a mănăstirii. Între donaţiile cele mai de seama ale domnitorului se numără şi “Steagul cu Sfântul Gheorghe”. Acest steag a fost dăruit mănăstirii athonite, de către domnitor, cândva între anii 1500-1502.

manastirea-grigoriu-(1)

Steagul a fost ținut pentru mai mulți ani de către călugării de pe Muntele Athos, care, în încercarea de a-l restaura, au turnat peste el clei de tâmplărie. În acest fel, au reușit doar să-l deterioreze. În anul 1882, la Mănăstirea Zografu au fost identificate două steaguri care i-au aparţinut lui Ştefan cel Mare, unul cu Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, iar altul cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Cel care a născut pentru prima oară dorinţa de a readuce în ţară minunatul steag al domnitorului moldovean a fost Ion I.C. Brătianu. În data de 15 februarie 1917, Brătianu va scrie delegaţilor români din Atena: “Faceţi tot ceea ce este posibil pentru a obţine drapelul lui Ştefan cel Mare.” Abia peste 3 ani, în ziua de 22 februarie 1920, steagul lui Ştefan cel Mare a fost predat celor responsabili, spre a fi aşezat în Muzeul Militar din Bucureşti. Steagul care îl înfăţişează pe Sfântul Gheorghe a fost luat din mănăstirea athonită prin înapoierea către călugări a unor moşii, pierdute odată cu secularizarea averilor mănăstireşti. În momentul aducerii în ţară, steagul se afla deja într-o stare avansată de degradare. Broderia marginală, lucrată pe mătase şi în, a avut cel mai mult de suferit. După o restaurare ce a durat şapte ani şi jumătate minunatul steag al lui Ştefan cel Mare a putut fi expus la Muzeul Naţional de Istorie, din Bucureşti. Valoarea steagului liturgic al domnitorului Ștefan cel Mare a fost estimată la 7,5 milioane de euro.

stefan-14607

One thought on “Sabia și steagul lui Ștefan cel Mare”

Leave a Reply