Tweet

Numele conspirative ale informatorilor puteau fi stabilite de comun acord, în cadrul întâlnirilor dintre viitorul colaborator și ofițer. Turnătorii vor aveau astfel nume de cod precum: Abba, Sertar, Motor, Altar, Barosanu’, Bobină, El Greco, Jules Verne, Gripă, Lulu Le, Mașină, Mavrocordat, Pamela, Pericle, Pae, Psihiatrul, Serafim, Solomon, Sultan, Tampon, Temistocle, Web, Vigilența, Zacuscă, Zimbabwe, Zoro. În dosare, de cele mai multe ori, informatorii nu sunt menționați cu numele lor real, ci cu numele conspirativ, pentru a păstra total secretul identității.
Locurile de întâlnire aveau și ele nume de cod: La șanț, Loc dosnic, Loc ferit, Casa PARC.

Turnătorii aveau în rapoarte exprimări comice sau mai bine-zis tragi-comice.
„Subsemnatul F. Născut la 1914, luna și ziua nu mai țin minte…”
„Subsemnatul T. născut în această comună”
„Mă angajez să sprijin până la completa mea epuizare organele de scuritate”
„Subsemnatul…, de profesie agricultor, îmi iau angajamentul să umblu zi și noapte pentru a furniza informații în scris, cât și verbal la miliția din comuna… „(fragment dintr-un angajament)

„De la început vreau să-mi exprim satisfacția pentru încrederea ce-mi acrodați, în sensul de a vă expune părerea mea într-o problemă sau alta din fabrică, de jos din rândul muncitorilor cu care ceas de ceas îmi desfășor activitatea cot la cot. Dacă eu ași (!) fi fost în locul dumneavoastră tot așa aș fi procedat. Văd că sunteți un om cutezător, la fel ca mine care trag la șaibă”. ( fragment dintr-o scrisoare a candidatului către ofițer)
„Cu ce scop a adus numitul M.T. pe numita C.M. la d-ta? Numitul M.T. a adus-o pe numita C.M. la mine pentru a cânta la pian, iar după o scurtă perioadă a ieșit la iveală că numita C.M. a venit la mine cu scopul de a mă fraieri, prin sensul că s-a îndrăgostit de mine”. (proces-verbal de interogatoriu)
„ Î: Când v-ați înscris în mișcarea legionară?
R: În mișcarea legionară nu am fost înscris niciodată.
Î: Cine v-a înscris?
R Neînscriindu-mă, nu m-a înscris nimeni”. (proces verbal interogatoriu)

D-lui maior A.,
Îmi permiteți îndrăzneala și tot odată vă rog să-mi iertați și felul prezenței mele în fața Dv. de pe ziua 15.12.957, dar totuși în fața mea, îmi stă ca un tablou viu seara zilei de 10.12.957 în care ca și niște părinți care cunoaște(!) durerea fiilor săi mă sfătuiați cu tot îndemnul Dv., și eu eram aceea care în fața Dv. le primeam cu toată dragostea nu că atunci aș fi fost alta și pe urmă alta, dar posibilitatea de a-mi duce la îndeplinire făgăduința de a vă servi. Dle Maior eu am rămas bine încredințată așa după cum ați hotărât Dv. să vină acea persoană, ca să putem ține legătura continuă. Dle maior, eu care mă simt prea mică în fața Dv., ca să vină așa persoane la mine, eu vă rog D-le Maior fiți buni (?) și dați-mi dispoziția Dv. Dle Maior dacă nu poate veni persoana pe care ați hotărât Dv. care atunci când am fost eu acolo, sau dacă se poate să mai viu eu în fața Dv. că eu nu aș vrea să rămâneți cu vreo impresie rea din pricina mea eu rămân în așteptarea răspunsului Dv.
Să trăiți, Dlui Maior”

Bibliografie:
Carmen Chivu, Mihai Albu “Dosarele Securității. Studii de caz”, editura Polirom, 2007