Scriitorul Mark Twain a definit 1 aprilie drept “ziua în care ne amintim ce suntem în celelalte 364 de zile ale anului”. E ziua în care toată lumea păcăleşte pe toată lumea. Farsa cea mai mare începe chiar de la originea incertă a zilei păcălelilor. Răutăcioase sau cu bune intenţii, toate păcălelile au un element în comun: dominarea mentală a celui păcălit. Ziua de 1 aprilie are o istorie îndelungată.

Ziua păcălelilor, legată de schimbarea calenadarului

Cea mai plauzibilă ipoteză, acceptată de majoritate, susţine că originea zilei de 1 aprilie are strânsă legătură cu schimbarea calendarului iulian cu cel gregorian. În calendarul iulian, ziua Anului Nou era sărbătorită în jurul lui 1 aprilie. După schimbarea la calendarul gregorian, în 1582, oamenii au avut iniţial probleme de a se obişnui cu sărbătorirea noului an la 1 ianuarie. Cei care sărbătoreau Anul Nou pe la 1 aprilie au fost numiţi “nebuni de aprilie”. Pe măsura trecerii timpului, felicitările trimise pentru Anul Nou la 1 aprilie au început să fie considerate farse, fiind însoţite adeseori de cadouri hazlii. Conform unei alte teorii, Ziua Păcălelilor ar avea de fapt legătură cu Festivalul hindus Holi, festival ce are loc la finele lui martie şi reaminteşte anual de victoria asupra răului. În zilele de sărbătoare ale festivalului, s-a păstrat obiceiul de a aprinde un foc mare, purificator. Evreii atribuie o origine biblică acestei zile, legând-o de Noe care se pare că şi-a trimis porumbelul să caute în mod greşit uscat după ce apele au început să se retragă de pe uscat pe 1 aprilie. Obiceiul de a păcăli datează din perioada romanilor, fiind inclus în cadrul serbărilor Hilaria, închinate zeiței Cybele (divinitatea peșterilor și a Pământului) pe care romanii le organizau pe 25 martie. Râzând şi glumind, romanii celebrau echinocţiul de primăvară şi instalarea primaverii, dar şi revenirea la viaţă a lui Attis, zeu al vegetaţiei şi al naturii, soțul Cybelei. Se praticau diferite jocuri, oamenii purtau măști, putând imita pe oricine, chiar și oficialități.

1 aprilie pe glob

Indiferent de unde se trage, ziua de 1 aprilie este recunoscută ca fiind Ziua Păcălelilor în majoritatea ţărilor lumii. Marcată mai întâi în Europa, Ziua Păcălelilor a emigrat peste Ocean şi apoi pe tot globul. În Franţa, unde Ziua Păcălelilor a fost celebrată pentru prima dată în secolul al XVI-lea, cel care cade victima unei păcăleli este numit “poisson d’ Avril” (peşte de aprilie). Acesta trebuie, conform tradiţiei, să poarte întreaga zi o hârtie prinsă cu un ac cu gămălie, pe spate. Hârtia trebuie ori să fie decupată în formă de peşte, ori să aibă un peşte desenat. Toate acestea din cauza faptului că în luna aprilie, potrivit astrologiei, soarele părăseşte semnul zodiacal al “Peştilor”. Prima atestare la englezi datează din 1686, sărbătoarea fiind descrisă de John Aubrey “Ziua sfânta a păcălelilor. O găsim la 1 aprilie. Este ţinută în Germania şi pretutindeni”. Ziua Păcălelilor este marcată timp de două zile în Anglia: cel păcălit este numit “noddy” şi trebuie să poarte o coadă ataşată pantalonilor sau fustei. În Scoţia, acestuia i se spune “April qowk” sau “April cuckoo”(cuc de aprilie), pentru că aceasta este prima pasăre care vesteşte venirea primăverii. Japonezii sărbătoresc la 1 aprilie “Ziua păpuşilor”, sau “Ziua bucuriei celor mici”, cărora le oferă în dar păpuşi.

Supersiții

Tradiţia spune că păcălelile trebuie făcute până la ora prânzului. Cele care trec de ora 12:00 vor aduce ghinion păcăliciului. Cei care nu tolerează sau nu gustă farsele vor avea şi ei ghinion. Se mai spune că, dacă o fată frumoasă reuşeşte să te păcălească, trebuie să o iei de nevastă sau măcar să fii prietenul ei. Să te căsătoreşti la 1 aprilie nu e foarte indicat: bărbatul însurat în această zi va fi sub papucul nevestei până la sfârşitul vieţii. Copiii născuţi la 1 aprilie vor avea noroc pe aproape toate planurile, dar ar face bine să se ferească de jocurile de noroc, care le vor ruina viaţa.

Cele mai reușite farse din istorie

ZIUA BUFONULUI.

La 1 aprilie 1983, agenţia de ştiri Associated Press anunţa că profesorul de istorie Joseph Boskin de la Universitatea din Boston a reuşit să stabilească originea “Zilei bufonului”. El afirma că bufonul Kugel de la curtea împăratului Constantin s-a lăudat că ar putea conduce Imperiul Roman la fel de bine ca stăpânul sau. Acestuia i-a plăcut ideea şi i-a permis măscăriciului să se aşeze la cârma ţării o zi pe an, de 1 aprilie. Bufonul a decretat ca în acea zi să fie acceptate doar lucrurile absurde, dând astfel naştere tradiţiei păcălelilor. Difuzată de o agenţie de presă serioasă, ştirea a fost preluată de toată media americană. Reporterul care-l intervievase pe profesorul Boskin a aflat, o dată cu toţi cititorii, că a fost păcălit, după ce Universitatea din Boston a dat un comunicat de presă prin care îşi cerea scuze pentru glumă.

CREȘTINAREA LUI “PI”

Revista “New Mexicans for Science and Reason” publica în 1998 un articol în care anunța că autorităţile statului american Alabama intenţionează să schimbe valoarea numărului Pi din 3,14159, pe care o consideră “necreştină”, în 3,0, care este “conformă cu Biblia”. Articolul a ajuns pe Internet, ceea ce a făcut că autorităţile din Alabama să fie bombardate cu scrisori şi telefoane de protest din întreaga lume. Articolul, conceput că o parodie, a fost scris de fizicianul Mark Boslough.

SFÂRȘITUL LUMII E MÂINE

La 31 martie 1940, Institutul Franklin din Philadelphia, SUA, a dat publicităţii un comunicat prin care anunţa că sfârşitul lumii va fi a doua zi. Informaţia a fost difuzată de radio KYW, însoţită de mesajul: “Cele mai mari temeri ale noastre privind sfârşitul lumii sunt confirmate de astronomii de la Institutul Franklin. Oamenii de ştiinţă prezic că mâine, la ora 15:00, vine sfârşitul lumii. Nu e o păcăleală de 1 aprilie. Ştirea este confirmată de Wagner Schlesinger, director al Planetarium-ului din acest oraş”. Panica a luat sfârşit abia după ce astronomii au negat teribila predicţie. Autorul farsei, ofiţerul de presă al institutului Franklin, William Castellini, a fost demis.

TELEVIZOR INSTANT COLOR

Singurul post de televiziune din Suedia emitea alb-negru în 1962. La 1 aprilie, Kjell Stensson, şeful departamentului tehnic, a apărut la ştiri anunţând că mulțumită unei noi tehnologii, toţi telespectatorii îşi vor putea transforma rapid şi uşor televizoarele alb-negru în unele color. Tot ce era necesar ca aceştia să facă era să pună o folie de plastic colorat peste micul ecran! Stensson însuşi a făcut o demonstraţie practică. Sute de mii de oameni l-au crezut pe expert şi şi-au “colorat” aparatele cu nailon, dar transmisiile cu adevărat color au început în Suedia la 1 aprilie 1970.

VITEZĂ MAXIMA PENTRU JOGGING

O farsă oficială a fost jucată de primăria oraşului Koln (Germania), în 1993, celor care practicau jogging în parcul din centru. Gardienii i-au oprit pe alergători, spunându-le că tocmai a fost votată o lege, cărora dacă nu i se conformează, vor fi amendaţi. Gardienii spuneau că legea impune încadrarea alergătorului în limita de 6 km/h, nici mai mult, dar nici mai puţin. Motivul? O altă viteză ar fi deranjat veveriţele din parc, aflate în perioada împerecherii.

LONDRA RĂMANE FĂRĂ BIG BEN

BBC a anunţat în 1980 că legendarul ceas mecanic londonez Big Ben va fi înlocuit cu unul electronic. Motivaţia era una foarte credibilă: tehnologia digitală este mult mai precisă decât vechiul sistem de rotiţe. Informaţia a stârnit indignarea opiniei publice britanice, o mulţime de cetăţeni exprimându-şi protestul în legătură cu acest proiect revoluţionar. Ce-i drept, au fost şi mulţi oameni care au întrebat cum pot fi cumpărate piese ale vechiului Big Ben! Mai mult, filiala din Japonia a BBC a anunţat că bucăţi din mecanismul Big Ben vor fi vândute primilor patru ascultători care îşi vor exprima această dorinţa în direct la radio. Un marinar japonez, care naviga pe Oceanul Atlantic, a contactat postul de radio pentru a participa la licitaţie. Big Ben este numele popular al Marelui Clopot din Westminster, aflat în Turnul Ceasului (Clock Tower) al Palatului Westminster. Oamenii numesc Big Ben însuşi turnul cu ceas, deşi el desemnează doar clopotul cu o greutate de 13,762 de tone.