Sfântul Ioan Botezatorul, văr după mamă cu Iisus conform apostolului Luca, a fost fiul preotului Zaharia și al Elisabetei, doi bătrâni care au primit binecuvântarea unui copil datorită evlaviei de care dăduseră dovadă. Despre tinereţea sfântului avem date destul de puţine. A luat căile meditației, evita aşezările omeneşti, trăind în pustiu, hrănindu-se cu lăcuste şi miere sălbatică. La treizeci de ani, Ioan Botezatorul a primit chemarea.

Și-a început predica în ţinutul din împrejurimile râului Iordan, propovăduind botezul pocăinţei, pentru iertarea păcatelor. Ioan Botezatorul, era „glasul celui ce striga din pustie”, cel ce trebuia să netezească calea Domnului. Accentul strigătului său era concentrat în cuvântul „Pocăiţi-vă!”. Propovăduirea lui a avut un succes moderat. Predica nu era foarte atrăgătoare pentru majoritatea oamenilor. Propovăduia postul, pocăinţa, privaţiunile, mărturisirea păcatelor personale. Propunea o viaţă lipsită de plăceri profane şi cu totul închinată lui Dumnezeu, cerând purificarea sufletului şi a trupului. Ioan Botezatorul se adresa mulţimilor, care veneau să fie botezate în cuvinte dure, el fiind un prooroc sever. Îndemna oamenii să facă fapte bune, să fie cinstiţi, milostivi, morali.

Întrebat de popor şi de farisei dacă el este Hristosul, Ioan le răspunde zicându-le că botezul său este cu apă, dar va veni mai apoi Acela care va boteza cu Duh Sfânt şi foc şi care îi este cu mult superior, el nefiind vrednic nici măcar să deslege cureaua încălţămintelor Sale. Fariseii au vrut să afle astfel mai multe despre Ioan Botezatorul, având în vedere că nici un profet nu mai apăruse de mai bine de 400 de ani și erau într-un fel îngrijoraţi de activitatea lui Ioan, crezând că este o ameninţare la stabilimentul religios al poporului evreu.

Iisus Hristos a venit din Galileea la râul Iordan, pentru a primi botezul lui Ioan. Ioan Botezătorul, fusese înştiinţat de Dumnezeu că Acela asupra căruia se va pogorî Duhul Sfânt, Acela este Hristosul. Ioan I-a spus că nu el trebuie să Îl boteze pe Hristos, ci Hristos trebuie să îl boteze pe el, dar Mântuitorul a insistat să primească botezul lui Ioan, ”pentru a se împlini Scripturile”. În momentul în care Ioan îl boteza pe Iisus, cerurile s-au deschis, Duhul Sfânt s-a pogorât deasupra lui Iisus în chip de porumbel, iar o voce s-a auzit: ”Tu eşti Fiul meu preaiubit în care îmi găsesc toată plăcerea Mea”. Acum, misiunea lui Ioan era încheiată. El trezise naţiunea, el deschisese calea Mântuitorului.

Pe măsură ce Iisus se facea din ce în ce mai remarcat, mulţi dintre ucenicii lui Ioan au devenit ucenici ai lui Iisus, după cum spunea însuşi Ioan: ”Trebuie ca El să crească şi eu să mă micşorez”. Galileea pe vremea lui Ioan Botezătorul era Irod Antipa, fiul lui Irod cel Mare, autorul celebrei ucideri a copiilor din Betleem. Irod recunoaşte sfinţenia lui Ioan, dar este deranjat de faptul că Ioan îi reproşează mereu lui şi soției sale Irodiada(fosta cumnată) încestul şi destrăbălarea în care trăiesc. Conflictul era inevitabil și Ioan Botezatorul este întemniţat de Irod. Din familia lui Irod, Irodiada nutrea cea mai mare ură împotriva lui Ioan Botezatorul. Ea ar fi vrut să îl vadă mort pe Ioan, dar lui Irod îi era teamă să-l ucidă din cauza mulţimilor. De aceea, Irodiada se vede nevoită să recurgă la vicleşug. Când Irod a oferit o petrecere, fiica sa vitregă, Salomea, a dansat pentru Irod, în văzul tuturor curtenilor şi oficialităţilor aflate la petrecere.

Irod, cu totul subjugat de dansul voluptos al fiicei sale vitrege, îi făgăduieşte în faţa dregătorilor de la curte, a ofiţerilor şi a oamenilor celor mai de seamă din Galileea că îi va da orice îi va cere, până la jumătate din împărăţie, ca şi cum nimic nu ar fi fost mai presus de această plăcere fizică. Salomea, sfătuită de mama ei, Irodiada, cere capul lui Ioan Botezătorul pe o tipsie. Din pricina jurământului făcut în faţa atâtor oameni de vază, regele este nevoit să îşi ţină promisiunea și Ioan Botezătorul este decapitat.