“Tată, nu dispera! Ştiu că eşti foarte nefericit, dar vom vorbi mereu! Sunt bine acum, nu mai sufăr!” “Lilica tatii, îmi este permis să ştiu numele planetei sau regiunii unde zbori, dacă acest nume este cunoscut de fiinţele umane?”, se întreba Bogdan Petriceicu Hasdeu. Acesta a fost primul mesaj care avea să lege, într-un mod aparte, o comunicare între lumi. Lumea reală, a tatălui distrus de durerea pierderii copilului şi fiica plecată prea devreme şi nedrept în lumea îngerilor. “Îngerii mei, as vrea să vă întreb atât de multe lucruri, dar, în fine, voi ştiti mai bine gândurile mele, întrebarile pe care vreau să vi le pun”, scria poetul. Continue reading →