Clipa morții l-a găsit pe I.L. Caragiale la Berlin unde se autoexilase în urma unei acuze nefondate de plagiat. Marele dramaturg era totuși un om realizat și împăcat. În 1908 fiul său, Mateiu ajunsese deja la vârsta când trebuia să termine Facultatea de Drept și să-și clarifice statutul de intelectual. Merseseră împreună la Iași, iar Mateiu era purtătorul unui caiet de poezii care voia să-l prezinte Vieții Românești și Opiniei. Planul lui Caragiale era ca Mateiu să se stabilească la Iași pentru a-și lua licența în drept. Caragiale părea ,,ostenit, dar râdea”. Unul din prieteni doctor, îi ia pulsul. ,,E frecvent al dracului!”, zisese Caragiale, după care pe un ton vehement: ,,Ce, mă, să mor de inimă?” Avea întradevăr pulsul foarte accelerat. Era un semnal ca un dangăt de clopot care anunța marea tragedie. De la Iași, Caragiale a dat pe la Roman pentru a-și vizita prietenii. Apoi s-a grăbit să plece acasă în Germania. Invitat de Zarifopol la restaurantul Sachseinhof pentru a lua masa, veniseră cei doi cu soțiile plus Cella Delavrancea. Continue reading →