În 1564, deși avea 88 de ani, Michelangelo Buonarroti continua să atingă perfecțiunea în artă. Iubea tinerețea și adora frumusețea cum a iubit piatra în care le-a făcut nemuritoare. Fie că sculpta o Pieta- pe care uneori dintr-un neînsemnat cusur al pietrei, ori mai rar, din vreo știrbitură a dălții o lăsa neterminată sau o spărgea- fie că își arăta măiestria de arhitect care înălța cupole, totdeauna Michelangelo era preocupat să realizeze frumosul, pentru a-i perpetua omenirii fericirea. Continue reading →