De mulți ani Ștefan Luchian se lupta cu paralizia. Pentru a-l ajuta, rudele sale din familia Cocea i-au propus să locuiască în casa lor din București, fapt care s-a și întâmplat. Anul 1916 aduce o agravare a sănătății și pictorul se stingea încetul cu încetul. În camera sa din strada Primăverii toți căutau să-i ofere liniștea de care avea nevoie. Cumpărătorii se mai răriseră pentru că nu mai avea ce vinde și se știa că din cauza paraliziei aproape că nu mai pictează. Tablourile sale se vindeau și revindeu ca la bursă mai ales că teama de război îi făcea pe mulți să caute ”investiții sigure”. Continue reading →