<

Pentru români, apa a fost şi este unul dintre cele patru elemente din care s-a clădit lumea, alături de foc, aer, şi pământ. În miturile cosmogonice stră-române elementul apei este omniprezent, la fel ca în mitologiile tuturor popoarelor arhaice ale lumii. Prezenţa şi simbolistica apei în tradiţiile, basmele şi spiritualitatea românească este surprinzătoare prin definiţie, plină de semnificaţii şi personaje proprii din panteonul credinţelor populare autohtone. Ştima apei este, în mitologia românească, o divinitate primitivă a apelor dulci, de bunăvoinţa căreia depinde stabilitatea acvatică – ea putând provoca deopotrivă inundaţiile mari ca şi seceta. Numită în Bucovina “Femeia Gârlei”, iar în Munţii Apuseni “Vâlva Apei”, ea poate lua înfăţişarea unei femei cu părul lung şi ochi ademenitori, care îi atrage pe flăcăi spre a-i îneca. Continue reading →