În toamna lui 1918 prin hotărârile plebiscitare din Bucovina, s-a hotărât unirea vechii provincii a lui Ștefan cel Mare cu România. Conform dreptului de autodeterminare al popoarelor, proclamat de cele 14 puncte ale președintelui american Woodrow Wilson, demersul fusese unul legal, moral și cu temei. Mai rămânea însă ca și statele lumii să recunoască unirea Bucovinei cu România. În cadrul Conferinței de Pace de la Paris, la Palatul Saint-Germain, în data de 10 septembrie 1919 s-a semnat Tratatul cu Austria. Câteva articole priveau soarta provinciei din nordul Moldovei:

Partea III – Clauze politice europene

Secţiunea VIII – România

Art. 59. Austria renunţă, în ceea ce o priveşte, în favoarea României, la toate drepturile şi titlurile asupra părţii fostului ducat al Bucovinei cuprinsă dincoace de fruntariile României, astfel precum vor fi fixate ulterior de principalele puteri aliate şi asociate.

Art. 60. România consimte la inserţiunea într-un tratat cu principalele puteri aliate şi asociate a unor dispoziţiuni pe care aceste puteri le vor socoti necesare pentru a ocroti în România interesele locuitorilor ce se deosebesc prin rasă, limbă sau religiune de majoritatea populaţiunii.

România consimte, de asemenea, la inserţiunea într-un tratat cu principalele Puteri aliate şi asociate, a unor dispoziţiuni pe care aceste puteri le vor socoti necesare pentru a ocroti libertatea tranzitului şi a aplica un regim echitabil comerţului celorlalte naţiuni.

Art. 61. Proporţia şi natura sarcinilor financiare ale fostului Imperiu al Austriei pe care România va avea să le ia pe seamă pentru teritoriul pus sub suveranitatea ei vor fi stabilite conform cu art. 203, partea IX (Clauze financiare) a tratatului de faţă.

Convenţiuni ulterioare vor regula toate chestiunile care n-ar fi regulate prin tratatul de faţă şi care ar putea lua naştere din cesiunea zisului teritoriu”.

Marile Puteri au semnat Tratatul de pace cu Austria pe 10 septembrie 1919, iar România, după multe proteste în ceea ce priveşte art. 10 şi 11 din Tratatul minorităţilor, își va pune semnătura pe actul din care s-au înlăturat punctele divergente, pe 10 decembrie 1919. Prin publicarea la 26 septembrie 1920 a Tratatului de la Saint-Germain-en-Laye, în ”Monitorul Oficial” de la București, unirea Bucovinei cu România era desărvârșită. Tot la 10 decembrie 1919 s-a semnat tratatul dintre România şi Bulgaria la Neuilly sur Seine, care a stabilit ca hotarul dintre cele două ţări să fie cel fixat în 1913.