Trofeul lui Traian de la Adamclisi- Columna lui Traian din Dacia. Ce era de fapt un trofeu?


Tropaeum_Traiani_Adamclisi

Monumentele triumfale, destinate a comemora o victorie militară nu sunt o creație a romanilor. Cuvântul tropaeum vine din grecescul tropaion care înseamnă ”cel care provoacă derută între dușmani, cel care pune inamicii pe fugă, care sperie demonii”. Aceste construcții se întâlnesc în Grecia antică începând cu secolele VII-VI î.e.n. Primele mențiuni sunt confuze, dar se crede că la origine trofeul era sub forma unui manechin, format din două lemne bătute în cruce și îmbrăcat cu arme, încât căpăta aspectul unui om. În primele secole grecii le făceau din materiale perisabile deoarece exista o lege religioasă, rămasă în vigoare până în veacul IV î.e.n. care le interzicea constuirea lor din materiale rezistente.

Tropaion grecesc
Tropaion grecesc

La origine tropaionul nu se deosebea esențial de palladion – statuie închinată lui Pallas-Atena- care, inițial era un stâlp cioplit din lemn apoi îmbrăcat în veșminte și arme specifice zeiței-fecioară. Tropaionul era închinat lui Zeus Tropaios. Mai târziu tropaionul va fi dedicat și altor divinități: Hera Tropaia, Poseidon Tropaios, Heracles Tropaios. Cu timpul chiar și Atena va primi un astfel de tropaion. Începând din secolul V î.e.n. trofeele devin doar monumente care comemorează o victorie și nu mai au sensul religios, de a îndepărta demonii. Dacă la început meritul victoriei îl avea comunitatea, din veacul IV î.e.n meritul îl avea o persoană, liderul, cel care era considerat protejat de zei. Acest lider urma să ridice tropaionul, trofeul. Dacă inițial monumentul se realiza din materiale perisabile, acum totul se schimbă. Trofeul avea un caracter personal, iar cel care îl ridică avea tot interesul ca edificiul să fie unul frumos și să reziste în timp. Primele modele erau simple. Acum ele sunt impunătoare, făcute din materiale durabile și împodobite cu sculpturi tradiționale sau scene de luptă și încărcate cu trofee de arme. Romanii au preluat acest obicei.

Tropaeum Alpium, La Turbie, Franța- monument asemănător cu cel de la Adamclisi
Tropaeum Alpium, La Turbie, Franța- monument asemănător cu cel de la Adamclisi

Ei comemeorau victoria din cele mai vechi timpuri în special sub trei forme: 1. expunerea armelor dușmane într-un arbore sau în grămezi chiar pe câmpul de luptă 2. depunerea armelor învinșilor la Roma, pe pietre sacre 3. expunerea de arme și prăzi în locuri de trecere, la porțile orașului, la intrare în casa învingătorului sau la porți special făcute în acest scop. Aceste trei moduri de a celebra o izbândă au evoluat spre: 1. trofee 2. coloane triumfale 3. arcuri de triumf. Traian, după ce a cucerit Dacia a înălțat două monumente: Columna din Roma și Trofeul de la Adamclisi.

imparatul traian

Monumentul din Dacia a fost ridicat pentru a aminti evenimente din iarna lui 101-102. Atunci, dacii cu aliații lor sarmați, roxolani, germanici atacă Dobrogea, dar sunt înfrânți. Pentru a comemora această victorie Traian a ridicat unul dintre cele mai frumoase monumente ale lumii romane. Nu cunoaștem sigur când a început construirea, posibil în 106, dar cunoștem anul finalizării, 109. Știm asta conform inscripției de pe monument care menționa că edificiul era pentru Marti Ultori(Marte Răzbunătorul) și fusese construit din porunca lui ”Nerva Traian August, împărat şi cezar, învingătorul germanilor şi dacilor, fiul divinului Nerva, mare preot, pentru a XIII-a oară tribun, pentru a VI-a oară împărat, pentru a V-a oară consul, părintele patriei”. Calcarul necesar construirii Trofeului lui Traian a fost excavat din apropiere, de la Deleni, localitate situată la 3 km de Adamclisi. Circumferința splendidei realizări a arhitecturii romane era de 39 de metri și avea o înălțime de 38. Nucleul era îmbrăcat în blocuri de piatră care se continuau cu un rând de 54 de metope (s-au păstrat 49) adică sculpturi în basorelief cu scene care înfățișează evenimente înaintea, din timpul și după lupte.

Ca o curiozitate, prizonierii luați de romani sunt legați la spate de niște copaci care nu sunt specifici zonei Daciei, ci zonei mediteraneene. Avem astfel palmieri, frunze de acant, ceea ce ne duce cu gândul la faptul că proiectantul monumentului ar putea fi Apollodor din Damasc. Deasupra nucleului, se înălţa un soclu hexagonal înalt de 6 m, care susţinea “trofeul” propriu-zis. Acesta era un trunchi gros ca de copac format din tamburi mari de piatră cu diametrul de peste 2 m, îmbrăcat cu arme din care s-a mai păstrat o lorică, o tunică, două perechi de scuturi și două perechi de pulpare. Din coif nu s-a găsit decât un mic fragment. Partea inferioară a trofeului era simplă, imitând clar trunchiul unui copac, chiar cu noduri de crengi. În total, trofeul propiu-zis măsura peste 10 m înălțime, fiind lucrat pe două fețe.

Ansamblul de la Adamclisi mai cuprindea un altar funerar, pe ai cărui pereţi se aflau înscrise numele celor aproximativ 3.800 de soldaţi romani căzuţi probabil în lupta de la Adamclisi şi un mausoleu cu trei ziduri concentrice în care se pare că a fost înmormântat comandantul (praefectus castrorum), care cu preţul vieţii a decis victoria din anul 102. Cetatea, construită în acelaşi timp cu monumentul comemorativ era locuită de familiile veteranilor care participaseră la razboaiele dacice şi care au fost colonizaţi aici. Oraşul ajunsese la rangul de municipium, pe vremea lui Septimius Sever (193-211), dar neputând rezista atacurilor avarilor (587) a fost părăsit şi a dispărut de pe scena istoriei. După ce Dobrogea a intrat în componența Imperiului Otoman, Trofeul lui Traian, aflat deja în degradare a scăpat de distrugerea completă deoarece turcii au crezut că această construcție era o biserică, numind de aceea locul Adam Clisi (Biserica omului). Când Dobrogea a revenit României, la sfârșitul veacului XIX au început cercetările arheologice. Din tot ce fusese odinioară, după 1800 de ierni, la fața locului se mai vedea o construcție cilindrică masivă, înaltă de 16 metri, făcută din bolovani de calcar legați cu mortar și încinsă de jur împrejur, în partea inferioară, cu nouă rânduri de trepte, din care șapte vizibile.

trofeul lui traian

Forma actuală a fost căpătată în 1977, cu ocazia reconstruirii generate de împlinirea a 100 de ani de la declararea independenței.

Leave a Reply