Pe 15 martie 44 î. Hr. a avut loc un eveniment care a influențat istoria lumii: în plină şedinţă a Senatului, reunit în teatrul construit de Pompei cel Mare, stăpânul absolut al Romei, Iulius Cezar, a fost asasinat de un grup de complotişti. O conspirație cu mulți participanți l-a răpus pe cel care, se spunea în Roma, dorea să reinstaureze monarhia.

Nicolaus din Damasc a trăit în perioada în care Iulius Cezar a fost asasinat. Deși nu a fost prezent la eveniment, la câțiva ani după aceea a vizitat Roma și a discutat o parte dintre cei care au fost de față.

Planul

”Conspiratorii nu s-au întâlnit toți în același timp, ci în grupuri restrânse în locuri tainice. Au fost multe discuții și propuneri în timp ce se gândeau la cum și unde să-și pună ideea în aplicare. Unii erau de părere că asasinatul trebuia să aibă loc pe Via Sacra, una din zonele de promenadă preferate de Cezar. O altă idee era ca fapta să se întâmple în timpul alegerilor, când trebuia să treacă un pod pentru a investi magistrații în locul numit Câmpul lui Marte. Unii urmau să îl împingă de pe pod, iar alții să vină și să îl înjunghie. Un al treilea plan era să aștepte un spectacol cu gladiatori. În aglomerația creată ar fi putut trece neobservați cu arme. Majoritatea conspiratorilor dorea ca asasinatul să aibă loc în Senat, unde urma să fie singur, deoarece personanele care nu dețineau funcția de senator, nu puteau fi în clădire. De asemenea ei puteau să-și ascundă armele sub togi. Cel din urmă plan a fost considerat cel mai bun”.

Semne rele pentru Cezar

”Unii dintre prietenii lui Cezar, alarmați de zvonuri, au încercat să îl oprească să participe la ședința Senatului. La fel au făcut și doctorii săi, spunându-i să se odihnească ca sa scape de desele amețeli care îl necăjeau. Soția sa, Calpurnia, înspăimântată de niște vise, i-a spus că nu îl va lăsa să iasă din casă în ziua aceea. Cezar înclina să o asculte. Brutus, unul dintre conspiratori și considerat drept prieten apropiat, i-a reproșat: ”Ce e asta, Cezar? Dai atenție viselor stupide ale unei femei și asculți bârfele unor oameni fără minte? Vrei să insulți Senatul lipsind de la ședință, deși el te-a respectat mereu? Senatul și-a început lucrările de la primele ore și te așteaptă!” Cezar a fost convins să vină la Senat.

Înainte de a intra în clădire, Cezar a luat parte la sacrificiile rituale. Sorții zeilor îi erau potrivnici. După primul sacrificiu, preoții au făcut și altele, dar rezultatul a fost asemănător. Într-un final, clericii i-au spus că nu pot vedea corect intenția divină, deoarece simțeau prezența unor spirite rele. Nemulțumit, Cezar a amânat divinațiile până la apus. Conspiratorii care se aflau acolo erau desigur încântați. Unii dintre prietenii loiali i-au sugerat să amâne prezența la Senat, dar viitorii asasini au declarat că un asemnea lucru era inadmisibil, senatorii fiind toți prezenți la ședință iar absența lui Cezar ar fi reprezentat un afront către poporul roman. Din nou Iulius Czear înclina să fie de acord cu amânarea. Brutus a venit din nou și a zis: ”Vino, ilustre bărbat și nu amâna ceea ce marea ta putere a pus în mișcare. Fă din curajul tău un semn bun, care să biruie pe cele rele”. Brutus l-a convins cu aceste cuvinte și luându-l de mâna dreaptă, l-a condus la Senat care era destul de aproape. Cezar l-a urmat în tăcere”.

Asasinatul

Conform lui Plutarh, când Cezar a venit la Senat, Tillius Cimber s-a apropiat de el sub pretextul că ar vrea anulat exilul fratelui său. Alți conspiratori au venit să îl susțină. Și Plutarh și Suetoniu spun că veritabilul dictator i-a făcut semn să fie lăsat în pace, dar Cimber l-a apucat de umeri și i-a dat tunica jos. Cezar i-a strigat: ”Ce e cu violența asta?!”. În același timp, Casca și-a scos pumnalul și a încercat să-l lovească în gât. Cezar s-a întors repede și l-a prins de mână. Conform lui Plutarh, i-a spus în latină ”Casca, tâlharule, ce faci?”, iar agresorul, înspăimântat a strigat în grecește ”Ajutor frate!”. În câteva momente, întregul grup s-a năpustit cu pumnale asupra lui Cezar. Cezar a încercat să scape, dar, orbit de sângele ce-i curgea șiroaie pe față, s-a împiedicat și a căzut. Asasinii au început din nou să-l înjunghie în timp ce stătea lipsit de apărare. Conform lui Eutropius, aproximativ 60 de bărbați au participat la crimă. Un medic va stabili că Cezar a fost înjunghiat de 23 de ori. Deși erau multe răni, senatorii au fost complet neîndemânatici. Aproape toate rănile erau superficiale. Legistul a stabilit că doar a doua rană în piept a fost fatală. În timp ce Cassius Longinus încerca să îl lovească pe Cezar, a ratat și l-a rănit pe Brutus în palmă. Minucius și-a ratat și el ținta și l-a lovit pe Rubrius în coapsă.

Nu se știe cu exactitate care au fost cele din urmă cuvinte ale lui Cezar. Suetoniu spune că unii l-au auzit spunând în greacă: ”Și tu, fiule”? Pe de altă parte, Suetoniu însuși spune că Cezar nu ar fi spus nimic, părere împărtășită de Plutarh. Un om înjunghiat nu ar mai avea puterea să spună nimic. După asasinat, Burtus ar fi vrut să spună ceva senatorilor, dar aceștia fugiseră din incintă. El și câțiva apropiați s-au dus la Capitol strigând: ”Cetățeni ai Romei, sunteți din nou liberi”. Nimeni nu-i aclama însă, deoarece locuitorii se închiseseră în case după ce auziseră de fapta abominabilă. Trupul lui Cezar a zăcut trei ore până când autoritățile au venit să-l ridice. Corpul neînsuflețit a fost incinerat, iar pe locul unde a fost făcut cenușă, a fost ridicat un templu. O statuie în mărime reală a lui Cezar, făcută din ceară, și prezentând cele 23 de răni, a fost plastă acolo pentru a aminti lumii de teribilul asasinat. Iulius Cezar a fost prima figură istorică romană ridicată la rangul de ”divin”. Apariția unei comete în timpul jocurilor care-l comemorau a fost considerată o confirmare în acest sens.

Pe 16 martie în capitala imperiului a sosit Lepidus, comandantul cavaleriei, cu trupe. La 17 martie a avut loc prima şedinţă a Senatului după asasinare. Cicero, un fanatic adept al valorilor tradiţionale și experimentat om politic, a obţinut amnistierea complotiștilor şi a făcut apel la concordie. N-a putut împiedica Senatul să voteze onoruri divine pentru Cezar şi interdicţia de a aduce vreo atingere actelor dictatorului. În Roma şi-a făcut reapariţia Marc Antoniu care, datorită trupelor aduse de Lepidus, domina scena politică. Pe 20 martie au avut loc funeraliile lui Cezar și situaţia complotiștilor a devenit critică: plebea capitalei, abil manipulată de Marc Antoniu prin citirea testamentului dictatorului care lăsase bunuri importante poporului roman şi chiar şi unora dintre asasini, a incendiat casele acestora. Asasinatul lui Iulius Cezar a dus la un teribil război civil care va pune capăt Republicii și se va instaura Imperiul. Conspiratorii doriseră revigorarea Republicii, dar tot ce au reușit a fost să-i grăbească sfârșitul.

Dacă sunteți pasionați de istorie la fel de mult ca noi și puteți oferi un mic ajutor financiar pentru a menține în viață site-ul, vă rugăm să dați click aici