Alexander Graham Bell- inventatorul telefonului

alexander graham bell

Alexander („Graham“ a fost adăugat abia la vârsta de 11 ani) a fost al doilea dintre cei trei fii ai lui Alexander Melville Bell şi ai Elizei Grace Symonds Bell. A învăţat un an la o şcoală privată, doi ani la Liceul Regal din Edinburgh (unde a absolvit la 14 ani) şi a luat parte la câteva cursuri la Universitatea din Edinburgh şi la University College din Londra, însă a primit cea mai mare parte a educaţiei în familie şi ca autodidact. Primul său post a fost la şcoala Dl. Skinner din Elgin, Comitatul Moray, unde a predat copiilor muzică şi dicţiune. În 1864 a devenit masterand rezident la Academia Weston House Elgin, unde a realizat primele studii despre sunet. În această direcţie, Bell şi‑a început o profesie pe care avea să o continue toată viaţa – cea de profesor‑cercetător. În 1868 a devenit asistentul tatălui său în Londra şi a preluat în totalitate postul de profesor, în vreme ce Bell senior a ţinut cursuri în America. Şocul morţii subite a fratelui său mai mare, cauzată de tuberculoză, boală de care suferea şi fratele său mai mic şi efortul îndatoririlor sale profesionale şi‑au lăsat amprenta asupra tânărului Bell. Continue reading

Cine au fost cu adevărat părinții lui Ion Creangă

ion creanga

Catagrafia(recensământul) anului 1829 îl înregistrează pe Ștefan sin(fiul lui) Petrea Ciubotarul și pe Smaranda Creangă, având 15 ani și respectiv, 11 ani. Șase ani mai târziu, în mitrica (condica) referitoare la născuți, căsătoriți sau decedați pe 1835 consemnează că Ștefan avea la data căsătoriei cu Smaranda… 29 de ani! În 1839, conform actelor, Ștefan ar fi avut 30 de ani, iar Smaranda 28 de ani. Eroarea se explică prin neglijența preotului care vedea o corvoadă în plus dispoziția Mitropoliei Moldovei din 1829, potrivit căreia slujitorul bisericii trebuia să completeze cu regularitate mitricile, singura, pe atunci, formă de înregistrare a datelor de stare civilă. Continue reading

Herodot, misteriosul părinte al istoriei

herodot-parintele-istoriei

Herodot, născut în jurul anului 484 î.Hr a fost una dintre cele mai mari personalități din cultura mondială, el inventând domeniul de studiu căruia astăzi îi spunem ”Istorie”. Primul care l-a supranumit ”Părintele istoriei” a fost oratorul roman Cicero care îi aprecia în mod deosebit opera intitulată simplu „Istorii”. Herodot a fost botezat însă și cu o poreclă mai puțin fastă, ”Părintele minciunilor”, de către criticii care considerau că paginile sale nu spuneau decât povești fără fundament. Se pare că primele reproșuri le-a primit de la atenienii nemulțumiți de modul în care a relatat bătălia de la Maraton din 490 î.Hr. Astfel, unele familii importante se simțeau nedreptățite de faptul că Herodot nu le menționase meritele în marea victorie împotriva Imperiului Persan. Continue reading

Victor Hugo- ”Nu mă deranjează ce fac parlamentarii atâta vreme cât nu o fac în public şi nu sperie caii”

Citat-Victor-Hugo

Victor Hugo, născut pe 26 februarie 1802, a fost al treilea şi ultimul fiu al lui Joseph Léopold Sigisbert Hugo şi al Sophiei Trébuchet. Cea mai mare parte a vieţii a trăit în Franţa, exceptând perioada 1851-1870, în care a fost exilat şi a locuit în Belgia. Copilăria şi adolescenţa lui Hugo au fost marcate de o serie de evenimente deosebite, printre care căderea şi revenirea primei republici franceze, apariţia primului imperiu francez sub Napoleon Bonaparte şi restaurarea monarhiei de Bourbon. Tatăl lui Victor Hugo a fost un republican ateu, care a servit Franţa ca ofiţer în armata lui Napoleon, faţă de care avea un enorm respect. În schimb, mama lui Hugo era catolică şi regalistă. Până în 1804, Victor Hugo şi-a însoţit tatăl prin garnizoanele militare din Corsica şi insula Elba. Între 1804 şi 1807 a locuit la Paris, apoi, până în 1811, la Neapole. A urmat apoi mutarea familiei în Spania, unde Victor Hugo a urmat cursurile Colegiului nobililor din Madrid. Continue reading

Grigore Alexandrescu- cel mai mare fabulist român. ,,A cugeta mari fapte este povara mea!”

grigore alexandrescu

Grigore Alexandrescu s-a născut la Târgoviște pe 22 februarie într-un an incert. Actul de deces menționează 1810, prietenul său Ion Ghica spune 1812, iar însuși fabulistul zice 1814. Era fiul sameșului (funcționar ce se ocupa cu recensământul fiscal) și vistierului Mihai Alexandrescu și al Mariei Fusea. Despre copilărie știm puține, dar cu siguranță a fost una frumoasă, deoarece peste ani, va scrie că la întoarcerea în orașul natal salută de fiecare dată arbuștii pe care însuși îi sădise când era mic. Prin 1827 își pierde ambii părinți și pleacă să stea la București la un unchi, părintele Ieremia care locuia ”într-un beciu sub scară la Mitropolie”. Continue reading

Arhimede- ultimul geniu al Antichității

Citat-Arhimede

Arhimede s-a născut în jurul anului 287 î.Hr. la Siracuza în Sicilia. Era fiul unui astronom pe nume Phidias de la care se pare că a moștenit pasiunea pentru știință. Părintele expresiei „Evrika” a studiat în Alexandria la școala întemeiată de Euclid unde i-a cunoscut pe marii matematicieni Conon din Samos, Dositheos din Pelusion şi Eratostene. Toată viața sa Arhimede a urmat exemplul oferit de Euclid, om care nu avea un ban, nici nu urmărea să-l câștige și a fost profesor al multor elevi care au ajuns mari învățați ai Antichității. Continue reading

Constantin Brâncuși- copilul care făcea chipuri din humă

citat constantin brancusi

Constantin(în denominațiune locală Constandin, Costică, Costache, Costăin) Brâncuși s-a născut pe 19 februarie 1876 în satul Hobița, Gorj, ca al cincilea fiu al lui Nicolae Brâncuși și al doilea al Mariei Diaconescu, cea de-a doua soție a acestuia. Tatăl, agricultor-dulgher, moare în 1877, iar micuțul Constantin e crescut cu greutate de mama sa. De la cinci ani are obligații: să ducă la păscut în zăvoiul Bistricioarei mieii înțărcați și gâștele din ogradă. Continue reading

Ultimele clipe ale reginei Elisabeta, ”nedezmințită întrupare a bunătății”

regina elisabeta a romaniei

După moartea regelui Carol I în septembrie 1914, toată lumea se temea de tot ce poate fi mai rău. Toți se așteptau ca Elisabeta să-i acuze pe pro-antantiști că sunt răspunzători de moartea prematură a soțului său. Dar, odată terminate funeraliile, ea avea să se retragă pentru totdeauna din viața publică. Fără gânduri de răzbunare, și-a ales ca reședință Palatul episcopal de la Curtea de Argeș ”pentru a fi cât mai aproape de mormântul” soțului ei. Îmbrăcată în negru din cap până în picioare, asemenea unei călugărițe, și-a petrecut cea mai mare parte din timp în compania nepoatei sale preferate, Elisabeta, sau făcând planuri ca să pună bazele unui orfelinat la Curtea de Argeș. Continue reading

Ultimele clipe ale lui Michelangelo Buonarroti. ”Nu există mai mare pierdere ca timpul irosit”

Michelangelo Buonarroti

În 1564, deși avea 88 de ani, Michelangelo Buonarroti continua să atingă perfecțiunea în artă. Iubea tinerețea și adora frumusețea cum a iubit piatra în care le-a făcut nemuritoare. Fie că sculpta o Pieta- pe care uneori dintr-un neînsemnat cusur al pietrei, ori mai rar, din vreo știrbitură a dălții o lăsa neterminată sau o spărgea- fie că își arăta măiestria de arhitect care înălța cupole, totdeauna Michelangelo era preocupat să realizeze frumosul, pentru a-i perpetua omenirii fericirea. Continue reading

Copilăria și tinerețea lui Galileo Galilei

Galileo Galilei

Galileo Galilei a văzut lumina zilei la 15 februarie 1564 în unul din cele mai frumoase orașe de pe râul Arno, Pisa, din provincia Toscana. Vincenzo Galilei, tatăl, deși negustor ca majoritatea concetățenilor, avea o mare slăbiciune pentru muzică nu atât pentru execuție, cât pentru elaborarea unor studii teoretice care i-au creat suficientă faimă pentru a se impune printre artiștii orașului. Continue reading