1900. Viața la oraș. Administrația


1900-piata-unirii-bucuresti-unirii-square-bucharest-romania-romanians

Administrația orașelor nu avea pic de stabilitate. Cum se schimba guvernul, se schimba și personalul administrativ. În 1903 poliția Capitalei avea 271 de funcționari. Numărul acestora fluctuase după dorința guvernanților. Când au venit liberalii la putere, pe 14 februarie 1901, au găsit 247. Au schimbat 230. În 1899, când veniseră conservatorii la guvernare, din 271 schimbaseră 250. În februarie 1901, din 483 câți erau în toată țara, liberalii au schimbat 327. În 1899, conservatorii din 578 schimbaseră 339 . Vasile Lascăr a găsit în 1903 circa 100 de funcționari ai poliției care aveau ceva mai multă vechime. S-a gândit că erau buni așa că a luat hotărârea să-i declare difinitivi pe posturile lor. S-a consultat înainte de această decizie cu un deputat. „Nu cumva să faci această greșeală. Sunt patru toți la mine în oraș. Pe doi îi ținem și noi și conservatorii de milă, ceilalți doi sunt niște pungași, foarte abili, de care nu se poate scăpa nimeni, fiindcă sunt niște agenți electorali de mâna a întâia, de care au nevoie toate guvernele”.

Era păgubos pentru administrație dar și pentru viața democratică ca la fiecare schimbare de guvern să se schimbe și funcționarii. Schimbați, adică înlocuiți cu o clientelă politică, care luptase în contra guvernului în ființă cât a stat în opoziție, iar partidul care a căzut în opoziție urma să treacă la luptă alături de foștii ocrotiți pentru cucerirea puterii. Bineînțeles, în loc a se ocupa de treaba lor administrativă, funcționarii nu făceau altceva decât sa-i ocrotească pe partizani și să-i prigonească pe adversari. Căutau, cu alte cuvinte să se distingă politic. Că nu toți se pretau la un asemnea joc, asta nu schimbă regula. Vasile Lascăr spune: „Administrația, repet trebuie să fie a țării, nu a partidelor politice. Partidele politice nu au dreptul să-și întemeieze puterea lor pe favorurile ce se distribuie în paguba statului când sunt la putere. Ele trebuie să se întemeieze pe idei, pe principii și pe acte de interes general ce se săvârșesc atunci când au puterea în mână”. Firește, ca să se reformeze administrația trebuiau condiții de admisibilitate tuturor funcționarilor și inamovibilitatea lor.

Apărea însă întrebarea cine să înfăptuiască reforma, liberalii sau conservatorii? Și unii și ceilalți și-ar fi numit tot partizanii lor.

Bibliografie
Ion Bulei, Viața în vremea lui Carol I, editura Tritonic, București, 2005

Leave a Reply