La 1 noiembrie 1905 erau în funcție 2.848 de primari rurali. Care era pregătirea lor? 424 absolviseră învățământul primar și trecuseră una sau mai multe clase secundare, 1425 aveau patru clase, 399 aveau trei, 327 două, 97 una și 212 nu făcuseră școală. Existau diferențe totuși între cei din urmă- 162 știau să semneze numele complet, 25 cu inițiale, 4 cu pecete și 21 puneau degetul.
Nivelul de pregătire al ajutoarelor de primar, al notarilor și ajutoarelor de notari nu era nici el mai ridicat. Notarii evident că știau să scrie și să citească, însă doar 866 aveau ceva clase secundare, comerciale sau normale și doar 12 aveau studii superioare. Acești funcționari aveau un salariu între 5 și 200 de lei, însă doar puțini atingeau nivelul de sus în timp ce majoritatea era spre nivelul de jos. Vasile Lascăr se întreba: „Cum își poate închipui cineva faptul că noi cu asemenea elemente și în special notarii – zic notarii pentru că ei sunt cheia administrației comunale- care nu au decât o leafă de 5-10 lei pe lună, fără alte mijloace de existență, poate exista administrațiunea comunală?” Tot felul de legi, ordine și circulare administrative rămâneau pe hârtie deoarece nu exista personal adecvat care să le implementeze.Serviciul veterinar era și el într-o stare proastă, o epidemie putea aduce pierderi foarte mari. În perioada 1898-1902 febra aftoasă(boală a bovinelor) face pagube în valoare de 7.000.000 de lei. Ca termen de comparație, venitul minim de funcționare a unei comune pe parcursul unui an era evaluat la 8000 de lei.
Paza satelor era inexistentă. Potrivit legii poliției rurale, ea trebuia să se facă de către locuitorii cu vârste între 18 și 60 de ani, în grupe de câte zece oameni din care unul era șef. Sătenii însă lucrau toată ziua la câmp astfel încât nu mai puteau efectua și paza. Vasile Lascăr oferea la 1903 un exemplu elocvent. Inspectase comuna Mățău din Muscel. L-a întrebat pe primar cum se face paza în comună.
„-Cu oamenii din sat.
– Câți oameni fac de strajă ziua și câți noaptea?
-Șase ziua și zece noaptea.
-Unde dorm cei care fac strajă ziua?
-Acasă la ei.
-Dar cei care fac de strajă noaptea?
-Aici în tinda primăriei, fac foc și se culcă împrejur.”
Numărul de 1200 de jandarmi rurali nu servea la altceva decât „a putea zice că avem serviciu de jandarmerie”, spunea același Vasile Lascăr.
Bibliografie
Ion Bulei, Viața în vremea lui Carol I, editura Tritonic, București, 2005