Aurel Vlaicu- cel mai bun inginer de la Opel


Aurel vlaicu

La 1 septembrie 1908 Aurel Vlaicu, pe baza recomandărilor, este angajat la Uzinele Opel din Russelsheim, de lângă Frankfurt pe Main. Propietarul fabricii, un ins calculat și ordonat, receptiv la ideile noi, căuta și angaja ingineri și tehnicieni talentați din toată Europa. Finalitatea acestui gest era, evident, câștigul financiar, dar și prestigiul în fața competitorilor.

Note din studentie

Note din studentie

În acest sens, românul Aurel Vlaicu a fost bine primit. I-au fost oferite condiții corespunzătoare de afirmare și, nu după mult timp, i-au fost patentate două invenții. Era admirat de mulți dintre colegi, dar nu puțini îl invidiau pentru inventivitatea lui ieșită din comun, pentru rapiditatea găsirii soluțiilor tehnice, pentru dexteritatea în lucru. Simțul său tehnic nativ se manifesta din plin în halele uzinei constructoare de automobile. Rezolva chestiuni tehnice la elucidarea cărora tinerii ingineri, chiar dacă s-ar fi priceput, nu aveau acces din cauza ierarhiei de vârstă și de experiență ce trebuia respectată în uzină. Din acest motiv Vlaicu a avut un conflict cu propietarul: cineva l-a pârât că nu-și cunoaște ”lungul nasului” și acesta s-a supărat. În consecință i-a interzis să participe la pregătirea seriei de cinci automobile ”Prinz Heinrich Fohrt” ce urmau să ia parte la un concurs desfășurat la Baden. Pregătirea pentru start a mobilizat cei mai buni ingineri ai uzinelor deoarece reușita în concurs atrăgea după sine clientela pentru cumpărarea automobilelor.

Avionul Vlaicu III

Avionul Vlaicu III

În ziua întrecerii din localitatea aflată în zona Rinului, s-a întâmplat o adevărată catastrofă, din cinci automobile doar unul singur câștigat toate probele de viteză, regularitate, probă de coastă. Celelalte patru, spre stupefacția inginerilor și a propietarului firmei au avut performanțe modeste. Cum era și firesc, au fost investigate cauzele acestui insucces, mai ales că cele cinci mașini fuseseră dotate la fel, iar plioții lor dovediseră până atunci calitați excelente. Explicația a fost oferită cu oarecare teamă de unul dintre tehnicienii responsabili pentru unul dintre automobilele participante la concurs: carburatorul acelei mașini a fost pregătit pe ascuns, în complicitate, de tânărul inginer Aurel Vlaicu. Dezvăluirea a produs vâlvă. Opel, patronul, l-a chemat la el pe inginer și l-a felicitat, cerându-i totodată să-i explice secretele carburatorului. Îi promitea în schimb o poziție privilegiată de acum încolo în uzină și condiții materiale avantajoase. Vlaicu a refuzat oferta, așa cum o refuzase și pe aceea de a-și construi aparatul de zburat la Uzinele Opel, ofertă condiționată însă de rămânerea lui în propietatea uzinei, fără ca inventatorul să poată formula alte pretenții. Visul și dorința lui cele mai arzătoare erau ca rodul strădaniilor până la acea vârstă să poată fi dăruit neamului care l-a zămislit. Scrisoarea adresată din Russelsheim, la 18 noiembrie 1908, unui prieten din Lugoj este extrem de grăitoare în această privință:

Aurel Vlaicu in 1910

Aurel Vlaicu in 1910

”Acum vreau să mă apuc de mașina de zburat. Fabricantul… mi-ar da parale să fac mașina, dar eu mai bucuros aș da invenția țării românești. Vezi de îmi recomandă pe cineva cu parale, ori fă-mi o legătură bună. Altfel pun nemții mâna pe invenție și tu știi bine că o invenție mai ideală și mai folositoare ca mașina de zburat nu este. Am făcut gramafonul de zice tare. Acum îl patentez. Am mai înștiințat două patente, dar sunt cam scumpe și nu le cumpără nime… Tu știi că eu numai pentru mașina de zburat trăiesc și trebuie s-o fac. Opel m-ar ajuta, dar e neamț, nu vrea să-mi dea nimica pentru invenție, fără numai spesele pentru făcut și dacă e bună a lui să fie. Fie, așa nu o pupă. Dacă mergi la Paris, caută pe Vuia și spune-i de mine. Aș vrea să fac legături cu el să îl mai întreb despre aeroplanele franțuzești. Scrie-mi mai multe”.

Aurel Vlaicu al doilea din dreapta. In fata sa, jos, sta fratele sau Ion. In stanga lui Vlaicu este  Giovanni Magnani, antreprenorul care l-a sprijinit. In fundal, cu baston, posibil sa fie  I. L. Caragiale.

Aurel Vlaicu al doilea din dreapta. In fata sa, jos, sta fratele sau Ion. In stanga lui Vlaicu este Giovanni Magnani, antreprenorul care l-a sprijinit. In fundal, cu baston, posibil sa fie I. L. Caragiale.

Scrisoarea citată relevă și credința fermă a inginerului în valoarea invenției sale (”mai ideală și mai folositoare ca mașina de zburat nu este”) și dăruirea totală pentru realizarea ei (”Tu știi că eu numai pentru mașina de zburat trăiesc și trebuie s-o fac”) și nădejdile că sprijinul așteptat doar de la un mare conațional putea veni, de la Traian Vuia. El avea însă acasă și alți prieteni care-l așteptau. Printre ei Octavian Goga, colegul de școală din Sibiu și sprijin atunci când stătuse în Budapesta. Îl avea apoi pe bunul său frate Ion, cel atât de dotat cu geniu tehnic, care nu s-a lăsat până nu a construit, cu propiile mâini, din lemn, o bicicletă asemănătoare cu cea adusă de Aurel din Germania: roțile le-a confecționat din crengi de alun și cauciucurile din coajă de tei împletită….

Aurel Vlaicu si Octavian Goga

Aurel Vlaicu si Octavian Goga