Călătoria lui Carol I în Sahara


calatorie sahara africa

La începutul lui ianuarie 1862 prințul Karl, viitorul Carol I pleacă din Marsilia într-o călătorie la Alger. Un sejur mai lung la în cel mai important oraș francez din nordul Africii s-a completat cu o călătorie în interiorul țării, mai exact de la Philippeville până la punctul unde ajungeau vapoarele.

Philippeville

Philippeville

La Phillipeville precum și în alte garnizoane vizitate, Carol a făcut cunoștință cu viața plină de privațiuni și cu serviciul armatei coloniale franceze. Guvernul francez a făcut totul pentru ca șederea oaspetelui princiar pe pământ african să fie cât mai plăcută și utilă; ce-i drept au fost și destule neplăceri, dar au fost suportate cu zâmbetul buze. De altfel, prințul Carol și-a dorit mereu să iasă de sub imperiul așa-ziselor necesități ale etichetei de la curte. Îi producea cea mai mare satisfacție ocazia de a se adânci cu deplină dăruire și cu intensă bucurie în frumusețile misterioase ale unei naturi exotice ce i se deschidea la tot pasul. Cu diligența s-a ajuns la Constantine, vechea Cirtă, fosta capitală a regatului antic al Numidiei, așezată într-un loc pitoresc pe un platou înalt, aspru și stâncos, unde se puteau admira ruinele romane. Călăuzit de generalul de divizie Desvaux, prințul a vizitat terenul pe care s-au dat înverșunatele lupte dintre francezii în ofensivă și arabii care apărau orașul. De ultimul bei amintea palatul locuit de comandantul francez al momentului. Grădinile interioare ale palatului cu bogăția de culori a straturilor de flori, a portocalilor și palmierilor, pe sub care zburdau gazele grațioase și cu susurul fântânilor arteziene, răspândind o răcoare bine venită, erau înconjurate de vaste galerii cu coloane.

Constantine, Algeria

Constantine, Algeria

Aceste peste două sute de coloane erau din marmură albă sclipitoare, iar dacă seara întâlneau razdele licăritoare ale lunii și acestea din urmă aureloau cu luciu argintiu galerii și incinte, impresia era cu totul fantastică. După o ședere de trei zile s-a plecat la Batna, la o oră foarte matinală, care a adus cu sine o surpriză extraordinară, căci în timpul nopții ninsese abundent și fulgi mari continuau să se învâltoreze în jurul diligenței pe ale cărei locuri din față se așezaseră prințul și militarul german, însoțitorul său. Ținutul era monoton și frigul atât de pătrunzător încât la popasul făcut la un caravanserai(han) singuratic, focul care pâlpâia în sobă a fost primit ca o binefacere. Abia pe înserat s-a ajuns la Batna, de ale cărei case atârnau turțuri, unde domnea însă o activitate militară activă deoarece avea loc schimbarea garnizoanei. O excursie de o zi cu caii spre orașul roman Lambaesis, cu ruinele sale l-a impresionat profund pe prinț. S-a plecat apoi pe cai, în compania unei escorte de spahii la Biskra și s-a ajuns repede de la iarnă la vară, căci s-a mers la galop, în măsura în care nu se iveau coturi abrupte crestate în muchii ascuțite. De așezări omenești nici urmă nu se zărea, însă din nou ruine romane presărau drumul.

Biskra secolului XIX

Biskra secolului XIX

Cu mare bucurie a fost întâmpinată minunata pădure de palmieri de la El-Kantara. Ivită brusc după o cotitură în jurul unui masiv stâncos, ea se întindea ca un miracol privirilor uimite ale călăreților cărora, după o călătorie de o zi prin ținutul monoton, galben-maroniu, ars de soare, le obosiseră și li se încețoșaseră ochii. Întreaga priveliște, cu nenumărații palmieri care-și împingeau în văzduh coroanele verzi, cu izvoarele vesele tâșnitoare și susurătoare, cu zidul împrejmuitor de culoarea argilei cu turnuri tetragonale și creneluri, cu căsuțe albe ivindu-se luminos din desișul verde, și toate acestea înfășurate în mantia de raze purpurii ale soarelui în asfințit, încât păreau a fi desprinse dintr-un basm. Impresia era întărită de numeroasele grupuri de arabi înfășurați în burnusuri albe. Dintre ei se desprindeau siluetele impunătoare ale celor trei șeici, venind cu plecăciuni în întâmpinarea prințului și rugându-l să le accepte ospitalitatea.

El-Kantara

El-Kantara

Șederea a fost scurtă, în ziua următoare Carol plecând călare printr-o zonă muntoasă, părăsită, care în unele locuri avea un luciu orbitor de argintiu, explicat prin amestecul de pământ cu mari mase de sare. Într-un caravanserai s-a dat peste o caravană de cămile și peste o escortă de vânători africani, ambele alcătuind un decor din cale-afară de fascinant. Apoi, înainte de a atinge muntele, a răsărit o fata morgana, cu vastă cădere de apă și spumegânde spargeri de valuri, care a dispărut tot atât de repede pe cât a apărut. La Biskra, acolo unde s-a atins marginea de nord a marelui pustiu, prințul s-a bucurat din nou de primirea cea mai ospitalieră. Se întindea și aici o minunată pădure de palmieri, presărată cu căsuțe albe și câteva minarete grațioase. Cele șapte sate cuprinse în oază, prin simplitatea modului de viață îi aminteau lui Carol de lumea de la începutului antichității, descrisă în cărțile copilăriei. La Biskra s-au făcut rapid toate pregătirile pentru o călătorie de mai multe zile prin pustiul Saharei. S-au încărcat pe zece catâri corturile și proviziile, securitatea fiind în grija unei escorte de spahii. Fără drum făcut de om și fără umbră de pom s-a mers prin oceanul de nisip de cele mai multe ori la pas, deoarece caii trebuiau menajați.

oaza algeria carol

Primul popas s-a făcut sub palmierii maiestuoși ai oazei Mdonkal, unde șeicul și fii săi cu alți arabi de vază i-au adresat prințului urarea de bun-venit. Noaptea a fost petrecută în corturi care au fost aproape spulberate de o furtună în sunetul șacalilor care lătrau, urletul înfundat al hienelor și hămăitul câinilor. Înainte de răsăritul soarelui s-a pornit la drum într-o deplasare de 18 ore. S-au străbătut câmpuri de sare, care dădeau impresia unor platouri acoperite de o zăpadă proaspătă. Arșița era foarte puternică și aerul fierbinte avea ca efect curioase fenomene optice, căci la oarecare distanță arbuștii scunzi acoperind sărăcăciosul sol luau proporțiile unor arbori imenși, care păreau a forma cordi deși, iar cămilele zăbovind în depărtare semănau cu niște animale uriașe. Noaptea și ziua următoare au fost petrecute în oaza Boussada, unde șeicii și caizii(caid= guvernator având și atribuții judecătorești) i-au exprimat prințului bucuria și mulțumirea pentru vizita făcută la ei, considerată aducătoare de noroc, întrucât cu siguranță, ziceau ei, acum vor avea parte de multă ploaie și recoltă bună. În nopatea următoare caravana lui Carol I și-a instalat tabăra în pustiu. Șeicul localității următoare a pornit la drum cu întreaga familie ca să-l salute pe prinț căruia i-a ridicat un splendid cort arab având în preajmă alte șase corturi, unde s-a instalat confortabil escorta.

calatorie africa carol

Soțiile șeicului s-au îngrijit de bucătărie, care era pe de-a-ntregul indigenă, iar seara mica așezare improvizată a fost înconjurată cu o palancă de arbuști subțiri, uscați, cu numeroase ramuri, ca să împideice vizita șacalilor sau hienelor. La focurile mari se vedeau grupurile de spahii și arabi înfășurați în alb, alcătuind ei înșiși o fascinată scenă pitorească. Ultima zi a adus o mare surpriză sub forma unui simun(vânt puternic și uscat) care s-a abătut și i-a silit să descalece, căutând refugiu în fața nisipului sub pături și alte învelitori. Din vârtejul de nisip, care deși se mai domolise, încă sufla suficient de puternic, s-a ivit o ceată de călăreți arabi care propuneau un turnir omagial pentru prinț. Manifestarea a fost una zgomotoasă plină de sunete stridente și împușcături de flintă. După o ședere de mai multe zile la Alger a urmat o vizită la Oran și de aici a început călătoria de întoarcere.

algeria carol sahara africa

Leave a Reply