Când a căzut Imperiul Roman?


romul8
În anul 476, Odoacru, liderul revoltei mercenarilor sciri, heruli și rugi, l-a detronat pe Romulus Augustulus, care era minor. Odoacru a devenit rege clientelar al lui Julius Nepos, fostul împărat, care fusese detronat de generalul Orestes care la rândul său îl pusese pe tron fiul său sub numele de Romulus Augustulus. După 480, anul morții lui Julius Nepos, Odoacru a devenit reprezentant în Italia al împăratului de la Constantinopol, Zeno. Deși se intitula regele clientelar, reprezentat al lui Nepos, niciun contemporan nu mai considera că vechiul împărat mai avea vreo putere reală din moment ce el fugise în Dalmația ca un laș. Chiar și când era sub tutela lui Zenon, Odoacru utiliza numele de rex, rege în latină. În perioada următoare tradiția romană a mai continuat în vestul Europei, dar ușor, ușor s-a stins.

Odoacru

Odoacru

Romulus Augustulus

Romulus Augustulus

Julius Nepos

Julius Nepos

Nu același lucru se poate spune despre răsăritul imperiului. Începând cu anul 330 centrul de putere al romanilor se mutase în Constantinopol, orașul construit pe vechea colonie greacă Bizanț de împăratul Constantin. Obiceiurile romane s-au mutat aici. Instituțiile romane își aveau sediul aici. Organizarea era identică. Romanii se considerau guvernați de legi, nu de oameni. De aceea în 533, împăratul Iustinian va publica Corpus Juris Civilis, un volum de 800.000 de cuvinte în care erau condensate 1528 de legi romane. Împăratul de la Constantinopol conducea statul denumit Romania, iar locuitorii săi purtau numele de romei. Imperiul Bizantin este o denumire inventată de istoricii din epoca modernă pentru a desemna fostul Imperiu Roman de Răsărit. Deși se vorbea greaca, tot ceea ce ținea de acesta stat era roman.

Iustinian

Iustinian

În secolul XI Bizanțul era una din marile puteri ale lumii. Anul 1071 aduce înfrângerea în bătălia de la Mazinkert împotriva turcilor selgiucizi. Imperiul intră în defensivă după acest eveniment. Jefuirea Constantinopolelui de către cruciați în 1204 și fondarea Imperiului latin de la Constantinopol au subrezit definitiv fundațiile bizantine. Deși restaurat în 1261, statul nu va mai avea puterea de odinioară. În ziua de Crăciun a anului 1400, regele Henric al IV-lea al Angliei dădea un ospăț la palatul său de la Eltham. Nu se gândea să prăznuiască numai sărbătoarea religioasă, ci dorea deopotrivă să cinstească un oaspete ales. Era Manuel al II-lea Paleologul, împăratul grecilor cum spuneau mulți apuseni, dar unii își aminteau de el ca adevăratul împărat al romanilor. Călătorise prin Italia și făcuse un popas la Paris, unde regele Carol al VI-lea împodobise din nou o aripă a Luvrului ca să-l găzduiască și unde profesorii Sorbonei fuseseră bucuroși să întâlnească un cap încoronat care putea purta discuții cu dânșii, dând dovadă de o inteligență ca a lor. În Anglia toți fuseseră uimiți de ținuta sa plină de demnitate și de veșmintele sale imaculate. Oricât de înalte titluri ar fi avut, gazdele simțeau milă penru el deoarece sosise ca un cerșetor, căutând cu deznădejede ajutoare împotriva musulmanilor. Juristul Adam din Usk, care lucra la curtea lui Henric vorbește în termeni tragici despre împărat.”Mă gândeam cât este de trist ca un mare suveran creștin ca acesta să fie silit de sarazini să vină din Răsăritul îndepărtat în aceste insule îndepărtate ale Apusului, ca să caute sprijin împotriva lor… O, Doamne, ce mai însemni tu acum, veche glorie a Romei?”

Manuel al II-lea Paleologul

Manuel al II-lea Paleologul


Manuel al II-lea nu a găsit decât vorbe goale în apusul Europei. Ajutorul împotriva otomanilor nu a venit niciodată. Pe 29 mai 1453 Constantinopole cădea sub dominația turcă. Chiar și aceștia păstrează numele vechi, transformându-l în Constantinya. Abia în 1928 va fi denumit Istanbul. În zilele noastre, în aeroportul din Atena, apelul în greacă pentru zborurile spre Istanbul desemnează acest oraș cu numele de Constantinopol. Pentru greci, el este în continuare Polis-ul, Orașul prin excelență, ceea ce a fost între 330 și 1453.

Asediul final al Constantinopolelui

Asediul final al Constantinopolelui

surse

Michael Kaplan, Bizanț, editura Nemira, București, 2010
Steve FRunciman, Căderea Constantinopolelui, editura Nemira, București 2011

Leave a Reply