Cum a plecat din țară Carol al II-lea. Tentativa de asasinat asupra sa


carol-al-iilea

Vara lui 1940 prin contextul intern și mai ales internațional a dus la falimetul regimului carlist. Într-o atmosferă extrem de tensionată, în dimineaţa zilei de 6 septembrie 1940, Carol al II-lea a semnat un manifest, Proclamația către Români, în care aprecia: „Azi, zile de vitregie nespusă îndurerează ţara, care se găseşte în faţa unor mari primejdii. Aceste primejdii vreau, din marea mea dragoste pentru acest pământ în care am fost născut şi crescut, să le înlătur trecând astăzi fiului meu, pe care ştiu cât de mult îl iubiţi, grelele sarcini ale domniei” . Generalul Antonescu a semnat imediat un decret-lege în care se afirma că: „Având în vedere actul de abdicare a M.S. regelui Carol al II-lea”, succesiunea la tron revenea Marelui Voievod Mihai. În consecinţă, acesta a fost invitat să depună jurământul. Când a semnat aghiotanul, Mihai încă dormea, iar când a pus mâna pe receptor i s-a comunicat: „Majestatea Voastră este chemată la orele zece în Sala Tronului, pentru a depune jurământul de încoronare”. Spre după amiază, Mihai a depus jurământul prin care devenea din nou rege al României.

Elena Lupescu

Elena Lupescu

După difuzarea Proclamației fostul monarh împreună cu Elena Lupescu și Ernest Urdăreanu și-au făcut în grabă bagajele. La un moment dat a apărut și Mihai, care abia depusese jurământul în calitate de rege al României. Carol l-a rugat să îl ajute la strângerea bagajelor, timp în care i-a dat câteva sfaturi, între care cel mai important a fost de a acționa pentru păstrarea și creșterea prestigiului monarhic. Înainte de a părăsi Capitala, Carol a dorit să-și ia la revedere de la colaboratorii și amicii din timpul domniei. Personalul de la Palat s-a prezentat cu sentimentul că se despart de stăpânul lor pe care-l regretau. Oamenii politici, cu rare excepții au evitat să-l întâlnească. Nicolae Malaxa abia a răspuns la telefon, iar generalul Ilasevici a refuzat să-l însoțească peste graniță. Antonescu i-a dat lui Urdăreanu o scrisoare pentru Carol prin care-i acorda libertatea de a călători unde dorea și o alta prin care-i fixa o alocație anuală de 20 de milioane de lei. Inițial Ion Antonescu i-a promis că-l va însoți până la graniță dar apoi a renunțat, spunând că este bolnav, astfel că l-a delegat pe generalul David Popescu, ministrul de Interne.

Ernest Urdăreanu

Ernest Urdăreanu

În dimineața zilei de 7 septembrie, la ora 3, trenul special, alcătuit din 12 vagoane albe s-a pus în mișcare pentru a-l duce pe fostul rege peste granițele României. Călătoria nu a fost lipsită de peripeții. În gara Timișoara legionarii îi aștepau cu mitralierele gata să-l ucidă. Doar inspirația șefului de gară l-a scăpat pe rege. A făcut semn ca trenul să treacă în mare viteză prin stație, fapt ce i-a derutat pe atacatori ale căror rafale și-au rata ținta. Fără să fie în stare să scoată o vorbă, călătorii scrutau nerăbdători zarea unde se profilau contururile clădirilor unei localități. Dincolo se afla frontiera. Acolo era scăparea. Speranțele începuseră să mijească din nou în sufletele lor, pe măsură ce se apropiau de graniță. Dar deodată se auzi zgomotul unei mitraliere. Privind cu precauție pe fereastră, călătorii văd că din spate se apropia o locomotivă de mare viteză, de pe care mai multe mitraliere vărsau un adevărat potop de foc asupra trenului cel alb. Ultimii kilometri ai drumului, până la graniță, au fost parcurși într-un asurzitor vacarm provocat de duelul de foc ce se încinsese între urmăritori și garda militară a trenului. Zeița Fortuna a surâs încă o dată călătorilor, care au reușit să ajungă neatinși dincolo de frontieră, unde au răsuflat ușurați. Scăpaseră.

Horia Sima

Horia Sima

Horia Sima afirma că aceaste evenimente ce puteau duce la moartea fostului rege, fuseseră solicitate de Ion Antonescu. Comandantul legionar a fost chemat de general, care i-a spus: “Domnule Sima, iată chestiunea pentru care te-am chemat. Regele Carol pleacă în seara asta la ora 7, cu un tren spre Timișoara și de acolo mai departe spre Iugoslavia. Eu i-am garantat securitatea personală și m-am învoit ca să-și ia toate lucrurile de valoare ce le are el și doamna Lupescu. Nu mă puteam opune, căci interesul meu și al țării era să ne scăpăm cât mai repede de el. Dar cum am fost informat de la Palat, regele a trimis să fie încărcate în vagoane și lucruri care nu sunt ale lui, care aparțin statului, patrimoniului național, între care și o colecție prețioasă de tablouri în afară de aurării și argintării. A despuiat literalmente Palatul de toate obiectele de valoare. Eu nu pot să fac nimic ca să opresc acest jaf. Dar inima mă doare. Mi-am dat cuvântul de onoare să plece cu toate lucrurile lui. Dar ceea ce eu nu pot să împiedic, puteți d-vostră să faceți. Trebuie oprit trenul regal la Timișoara și să faceți o percheziție în vagoane și tot ce vi se pare că aparține patrimoniului național să descărcați.” Oricare ar fi adevărul, cert este că începând cu 6 septembrie 1940 fostul rege a devenit o persoană particulară, cetățeanul Carol…

carol_al_doilea2

surse

Ioan Scurtu, Istoria românilor în timpul celor patru regi. Carol II, editura Enciclopedică, București, 2010

A. Simion, Regimul politic din românia în perioada sept. 1940- ian 1941, editura Dacia, Cluj-Napoca, 1976

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Carol_al_II-lea_de_Hohenzollern-Sigmaringen

Leave a Reply