Domnitorul și regele Carol I. Paharul cu apă și pesmetul


carol-i-desen

În anul 1866, când Brătianu îi oferă coroana României lui Carol, acesta se afla la Coburg, în calitate de căpitan în Regimentul 1 dragoni de gardă. Avea reputaţia unui ofiţer distins şi era considerat un exemplu de virtute atât în viaţa personală, cât şi în cea publică. Karl Anton Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmarinngen s-a născut la 20 aprilie 1839, la castelul din Sigmaringen, Germania, fiind al doilea fiu al Prinţului Carol-Anton de Hohenzollern şi al Josephinei, fiica Marelui Duce de Baden. Din anul 1857 a urmat Şcoala de Artilerie şi Geniu din Berlin, participând şi la audierea unor cursuri de literatură franceză şi istorie a artei la Universitatea din Bonn (1863), sub îndrumarea esteticianului Anton Springer. Cunoaşte o ascensiune militară rapidă: este înaintat la gradul de sublocotenent în 1857 şi la cel de căpitan în 1866. În anul 1864, a participat ca voluntar în armata Prusiei, la Războiul împotriva Danemarcei, experienţă memorabilă, pe care avea s-o repete în 1877-1878 şi în 1913.

un-spion-francez-la-curtea-lui-carol-i-3-18455002

La 10 mai 1866, Carol I a sosit incognito la Bucureşti, la solicitarea guvernului României; în urma plebiscitului din 2-8 aprilie şi cu consimţământul Parlamentului a depus jurământ ca Domnitor al României. La 1 iulie 1866 a fost promulgată noua Constituţie a României, care a rămas în vigoare, cu unele modificări, până în anul 1923. În anul 1869, s-a căsătorit cu prinţesa Elisabeta de Wied. În perioada anilor 1869-1876, Carol a acordat o atenţie specială înzestrării armatei române cu mijloace de luptă corespunzătoare, generalizând totodată pregătirea genistică a trupelor române pentru a respinge o invazie otomană.

Elisabeta si Carol

Elisabeta si Carol

Apărând interesele României, a tratat cu fermitate şi demnitate cu ţarul Rusiei, Alexandru al II-lea şi cu miniştrii acestuia problemele cooperării militare şi politice dintre cele două state. Domnitorul Carol nu a acceptat ca armata română să participe la Războiul antiotoman sub comandă rusească. În timpul desfăşurării Războiului pentru Independenţă a avut comanda armatei de Vest (38000 militari români şi 52000 militari ruşi) şi a coordonat operaţiile de încercuire şi nimicire a grupării comandate de Osman Paşa la Plevna. S-a pronunţat pentru păstrarea integrităţii şi apărarea Independenţei, cu prilejul desfăşurării preliminariilor Congresului de Pace de la Berlin, din vara lui 1878. La 14 martie 1881, Parlamentul îl proclamă în unanimitate pe Carol I, ca Rege al României. Festivităţile de Incoronare au avut loc la 10 mai 1881. În Raportul Consiliului de Miniştri se sublinia: “România, constituită în Regat, completează şi încoronează opera regenerării sale. Ea îşi dă un nume, care este în acord cu poziţiunea ce a dobândit ca stat independent”. Încoronarea lui Carol I şi a soţiei sale, Elisabeta, s-a desfăşurat la Bucureşti. Coroana purtată cu acest prilej de Carol I fiind turnată din oţelul unui tun otoman capturat de armata română la Plevna, în noiembrie 1877. Coroana de oţel avea o adâncă semnificaţie, anume aceea de a ,,ratifica” dreptul României ,,de a merge pe propria cale, de a căuta singură alianţe şi a hotărî ea însăşi politica“, aşa cum era evidenţiat într-un articol dintr-un cotidian austriac.

10 mai 1881

10 mai 1881

În octombrie 1883, Regele Carol I a favorizat încheierea Tratatului politico-militar secret dintre România şi Austro-Ungaria, la care au aderat ulterior Germania şi Italia. Acest Tratat constituia singura soluţie a momentului pentru a contracara o eventuală ofensivă a Rusiei împotriva României. Politica externă a ţării noastre la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX- lea, promovată de Regele Carol I, a urmărit consolidarea independenţei şi apărarea integrităţii teritoriale. România a urmărit să rămână cât mai mult cu putinţă în afara unui conflict european, obiectivul lui Carol I fiind plasarea neutralităţii ţării sub protecţia Triplei Alianţe. La Consiliul de Coroană desfăşurat la Castelul Peleş, la 3 august 1914, Regele Carol I a acceptat, în conformitate cu interesele ţării, adoptarea de către România a unei poziţii de neutralitate armată, a expectativei armate.

Carol I, fratele sau Leopold, principele Ferdinand si regina Maria

Carol I, fratele sau Leopold, principele Ferdinand si regina Maria

Întreaga domnie a lui Carol I s-a caracterizat printr-o remarcabilă stabilitate politică, cârmuind cu măsură şi modestie deasupra fracţiunilor şi partidelor politice. A fost un suveran serios şi protocolar, care nu a avut favoriţi, fiind meticulos şi exact în tot ce făcea, căutând să impună şi colaboratorilor săi acelaşi stil de activitate. Totodată, era un militar desăvârşit şi un politician abil, cu vederi liberale.

Stampila cu semnatura lui Carol I

Stampila cu semnatura lui Carol I

Câteva realizări, mai puţin cunoscute, ale României în timpul domniei lui Carol I:

*La 31 octombrie 1869 se inaugurează oficial linia de cale ferată Bucureşti-Giurgiu, respectiv prima gara a Bucurestilor, Gara Filaret.
*La 12 noiembrie 1871 se inaugurează Uzina de gaz aerian de la Filaret.
*La 25 septembrie 1872 se înfiinţează Gara de Nord din Bucureşti (numită, până în anul 1888, “Gara Târgoviştii“). Începerea activităţii Atelierelor Căilor Ferate din Bucureşti.
*La 26 decembrie 1872 este introdus tramvaiul cu cai.
*La 1875 se înfiinţează Fabrica de ulei vegetal din Bucureşti.
*La 15 decembrie 1875 îşi începe activitatea “Banca de Bucureşti“ (cu capital francez).
*La 16 iulie 1876 se creează la Bucureşti “Societatea Naţională de Cruce Roşie a României“.
*La 8 iunie 1897 se pune piatra fundamentală a Palatului “Casei de Depuneri, Consemnaţiuni şi Economie” (C.E.C), în prezenţa Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta. Palatul este inaugurat în anul 1900, prima şedinţă a Consiliului de Administraţie, în noul local, are loc la 15 iunie.

Interior al Palatului CEC

Interior al Palatului CEC

*La 27 ianuarie 1903 a fost fondată, la Bucureşti, “Confederaţia Patronală UGIR”, propunându-şi dezvoltarea economică şi modernizarea societăţii româneşti.
*La 17 ianuarie 1906 a fost promulgată prima “Lege a Brevetelor de Invenţie” şi s-a înfiinţat “Biroul Brevetelor”, denumit astăzi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci. Anterior, în anul 1879, România a produs prima “Lege a mărcilor”.
*În anul 1908 s-a infiinţat “Observatorul Astronomic” cu planetariu (“Observatorul Popular”).
Sub domnia lui Carol I se construiesc, în anul 1906, 40 de spitale rurale, dintre care unele sunt în funcţiune şi astăzi.
*Sub sceptrul lui se fondează multe universităţi şi colegii naţionale (licee), edificii importante din patrimoniul artistic al României pe întreg cuprinsul ţării, care functionează pâna în ziua de astăzi.

Carol in 1857 in uniforma de locotenent

Carol in 1857 in uniforma de locotenent

Carol I nu a apucat să vadă România Mare. După 48 de ani de domnie glorioasă a murit în noaptea de 26 spre 27 septembrie 1914, în camera sa din castelul Peleș. Prin testament a lăsat o sumă imensă, 12 milioane de lei, ca donații pentru diverse instituții de la Academia Română la biserici, fundații și orfelinate. În dimineața zilei în care s-a constat decesul s-a găsit pe noptiera de lângă patul regelui doar un pahar cu apă din Munții Carpați și un pesmet dintre aceia care se fabricau pentru soldați. Firea modestă și cumpătată a regelui s-a văzut până în ultimul moment.

Carol si primul sau guvern

Carol si primul sau guvern

surse

http://peles.ro/carol-i/

Adrian Cioroianu, Cea mai frumoasa poveste, editura Curtea Veche, Bucuresti, 2013

Leave a Reply