Grigore Antipa- fondatorul celui mai spectaculos muzeu al României


Grigore Antipa

Născut la 27 noiembrie 1867 în Botoşani, Grigore Antipa a urmat şcoala primară la „Institutul” lui Mărgineanu din oraşul natal, după care, în 1878 s-a înscris la vestitul liceu particular din Iaşi – Institutul Academic, una din cele mai bune şcoli secundare din ţară, la acea vreme. Acolo a fost coleg cu Emil Racoviță și i-a avut profesori printre alte nume mari, pe Grigore Cobălcescu și Petru Poni. Primul profesor, prin înalta sa erudiţie şi cu excepţionalul talent de expunere a reuşit să-i insufle pasiunea pentru ştiinţele naturii.

Cel de-al doilea dascăl l-a învăţat atât de bine fizica şi chimia, încât, la Universitatea din Jena a fost ales chiar din anul I, asistent în Laboratorul de fizică experimentală. „Acestor neuitaţi dascăli ai mei din liceu le datorez foarte mult pentru începuturile vieţii mele intelectuale şi nu mică mi-a fost bucuria, când după 22 de ani, trei dintre ei m-au ales coleg al lor la Academia Română”. Prin prisma excelentei pregătiri ştiinţifice, în toamna anului 1885 s-a înscris la cursurile Universității dn Jena. Cu ajutorul inteligenţei excepţionale, învăţăcelul de doar 17 ani a cucerit simpatia maestrului Ernst Haeckel, inventatorul ecologiei. Anii studenţiei i-a petrecut în ore nesfârșite de laborator și în discuții aprinse la diverse colocvii și seminarii. La recomandarea lui Haeckel, în 1888 a lucrat şase luni la Staţiunea Zoologică de la Ville Franche-sur Mer.

Acolo i-a întâlnit şi a învăţat din experienţa unor renumiţi zoologi, dar l-a cunoscut și pe compatriotul Paul Bujor, împreună cu care s-a familiarizat în cunoaşterea faunei marine. În 1890, Antipa a mers într o expediţie în Marea Nordului, unde a învăţat mânuirea aparatelor de colectare a animalelor marine, iar în laboratorul Staţiunii Helgoland a aprofundat meduzelor. Antipa le-a studiat din punct de vedere sistematic, anatomic şi histologic şi a descris un nou gen (Lucernosa), cu trei specii, dedicate mentorilor săi: Haeckel, Kükenthal şi Walter. Cu asemenea rezultate în cercetare, Antipa şi-a trecut doctoratul în anul 1891, cu distincţia summa cum laude. Planşele însoţitoare tezei de doctorat au fost desenate de Antipa în splendiul stil artistic al maestrului său, Haeckel. După susţinere, Antipa a lucrat la Staţiunea Zoologică de la Neapole unde a urmărit migraţia peştilor în zonă. Tot acolo Antipa a descoperit o nouă specie de meduze. Ceva lipsea însă și anume satisfacția răspândirii științei în țara natală.

În august 1892, ajuns acasă, Grigore Antipa obține o întrevedere cu regele Carol I, înmânandu-i un memoriu dedicat “introducerii pisciculturii raţionale în apele României”. Impresionat, suveranul îl recomanda lui Petre Carp (ministrul Agriculturii şi Domeniilor) pentru ocuparea postului de director general al Pescăriilor Statului, lui Take Ionescu (ministrul Cultelor) pentru funcţia de director al colecţiilor zoologice din cadrul Muzeului de la Universitate şi generalului Ion Lahovary (ministru de Război) pentru a-i permite îmbarcarea pe navele militare care plecau pe Marea Neagră.

Astfel, la nici 25 de ani, Antipa preia conducerea Pescăriilor Statului, unde va rămâne director până în 1914. În 1903, Grigore Antipa prezinta primului ministru Sturdza un memoriu în care demonstra necesitatea existenței unei clădiri special construite pentru “un Muzeu de Istorie Naturala demn de capitala țării”. Primele săli ale Muzeului din Șoseaua Kiseleff s-au deschis oficial la 24 mai 1908 în prezenţa Regelui Carol I, a Principesei Maria şi a importante personalităţi ale lumii ştiinţifice, culturale şi politice de atunci. Astfel, pentru prima dată în lume, Muzeul din Bucureşti expunea dioramele – vitrine tridimensionale, în care speciile erau prezentate pe categorii de habitate, în posturi naturale şi proiectate pe un fundal pictat. Succesul de care s-a bucurat acest mod de prezentare a făcut ca dioramele să fie un exemplu urmat si de alte astfel de instutuții din străinătate. Marele savant a primit la scurt timp după inaugurare vizite din partea reprezentanților marilor muzee ale lumii care l-au rugat să le scrie îndrumare despre cum se organizează o astfel de expoziție.

Grigore Antipa a îmbogăţit colecţiile ştiinţifice ale Muzeului, primind donaţii şi achiziţionând piese, bucurându-se de susţinerea unor importante personalităţi şi instituţii din ţară şi din străinătate ca urmare a renumelui de excelent cercetător de care s-a bucurat de-a lungul vieţii. Muzeul pe care l-a organizat şi condus vreme de 51 ani i-a fost marelui Grigore Antipa – cămin şi laborator de studiu, loc de odihnă şi arie de manifestare pluri-profesională.

„Sunt perfect conştient că prin toate aceste studii nu am putut să fac alta decât să trag liniile mari şi să bat ţăruşii, însemnându-le; în ce priveşte restul este loc pentru activitatea unei întregi generaţii de oameni de ştiinţă…” Antipa poseda pentru vremea sa, concepţii superioare, idei avansate şi progresiste în problemele economice şi sociale. Având la bază temeinice cunoştinţe teoretice, le-a găsit rostul aplicării în practica organizării şi exploatării ştiinţifice a importantelor resurse şi bogăţii naturale. Nenumăratele studii, lucrări, volume, i-au adus un loc în Academie, dar rezervat a spus: “…un loc în Academie nu reprezintă numai recompensa pentru meritele trecutului ci, mai ales, un vast câmp de activitate legat de o mare responsabilitate morală, căruia trebuie să i consacri o bună parte din muncă”.

Printre alte realizări se numără: înfiinţarea primei Staţiuni de Cercetări Hidrobiologice din ţară, la Tulcea în 1926 – astăzi Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare a Deltei Dunării, fondarea în 1924 un Serviciu de Biologie a Pescuitului, la Constanţa care în 1932 a devenit Institutul Bio-oceanografic, militând pentru crearea Institutului de Geologie și a Institutului de Cercetări Agronomice. Pe 9 martie 1944, în București, după mai bine de jumătate de secol în care luminase România cu munca sa, trecea la cele veșnice.

Grigore Antipa- fondatorul celui mai spectaculos muzeu al României