Iancu Jianu a trăit 55 de ani, timp în care a avut o viaţă plină de aventuri. A fost condamnat la ocnă, de unde a evadat, la moarte, de care a scăpat printr-o căsătorie conform unor reguli din acele vremuri, şi-a pierdut şi şi-a regăsit averea şi moşiile. A jefuit boierii din ţară, dar şi poştalionul domnitorului Caragea. Cu toate astea, într-un mod aproape incredibil, Iancu a murit de moarte bună.

Iancu Jianu s-a născut pe 30 octombrie 1787 la Caracal, fiind fiul lui Costache Jianu, boier stăpân al mai multor moşii din Ţara Românească.Datele istorice arată că a avut mai multe surori şi fraţi, numele acestora din urmă fiind Mihai, Amza şi Dumitrache. Iancu a învăţat carte, ca şi fraţii săi, la Biserica Domnească din localitatea natală, unde deprins și greaca și slavona. De la tatăl său a moştenit trei moşii: Fălcoi, Zvorsca şi Racoviţa Romanaţului. Fraţii şi surorile sale au moştenit alte moşii şi bunuri ale părinţilor, având cu toţii o stare materială bună.

Primele confruntări militare le-a avut cu celebrul Pazvante Chioru. În anul 1810 Iancu Jianu se supără pe zapciul care a strâns cu forța dările, în ciuda rugăminţilor sale de a-i păsui pe cei pentru care el însuşi se pusese chezășie. Plecat cu treburi la Caracal, la întoarcere a aflând despre cele petrecute , i-a ţinut calea zapciului şi l-a ucis, după care s-a făcut nevăzut. Din acest moment şi până în anul 1817, Jianu va haiduci în Valahia cu ajutorul cetei sale. Prima ştire certă despre acţiunile organizate de Iancu Jianu datează din 6 mai 1812. Este vorba despre o anaforă (raport) al marelui spătar, din care rezulta că „în judeţul Romanaţilor se află un Iancu Jianu şi un Scarlat Fărcășanu asupra cărora este mare bănuială că metahirisesc [practică] fapta tâlhăriei după urmările lor, având fiestecare câte o ceată de oameni înarmaţi…“

În anul 1812, Iancu Jianu şi oamenii lui sunt prinşi de autorităţi şi întemniţaţi la Caracal. De aici au fost duşi la Craiova, apoi la Bucureşti, pentru a fi judecaţi de divanul boierilor. Au fost condamnaţi la şase luni de închisoare la ocna de la Telega. Faima lui Jianu a explodat (până la Viena sau Petersburg) după ce acesta a evadat din ocnă şi a continuat să jefuiască boierii din ţară. În anii 1813-1814 Jianu a haiducit în judeţul Gorj, prădând boieri, preoţi şi slujbaşi ai domnitorului, români şi greci, fără deosebire. În anul 1814 Jianu este din nou prins de autorităţi şi dus la Bucureşti, în faţa lui vodă, care însă îl iartă după ce a sechestrat averea lui Iancu şi după ce fratele acestuia, Amza, a plătit o sumă de bani care să acopere pagubele făcute de haiduc. I s-au restituit de către vodă şi moşiile sechestrate, cu condiţia ca Jianu să plătească pagubele făcute în anii de haiducie şi pentru care păgubiţii deschiseseră o serie de procese împotriva fostului boier. Se reapucă de haiducie.

Una dintre cele mai îndrăzneţe lovituri a dat-o în 1815, când a jefuit poştalionul domnitorului, luând din acesta o mare sumă de bani. Acest jaf l-a determinat pe domnitorul Caragea să îşi îndrepte mânia spre fraţii lui Jianu, pe care i-a obligat să plătească pagubele făcute de Iancu în timpul jafurilor, inclusiv paguba făcută prin furtul banilor din poştalionul domnesc. Este din nou prins în 1817 şi dus la Bucureşti, unde este, de această dată, este condamnat la moarte prin spânzurătoare, alături de haiducii prinşi împreună cu el. Scăparea îi vine de la Sultana Gălăţeanu, o tânără din anturajul domniţei Ralu, fiica lui Caragea Vodă, care în virtutea unei cutume se mărită cu el, obţinând astfel anularea pedepsei cu moartea.

La izbucnirea revoluţiei conduse de Tudor Vladimirescu, Iancu Jianu îşi lasă soţia şi copiii şi s-a oferit să lupte voluntar de partea revoluţionarilor. Vladimirescu îl numeşte căpitan de panduri şi îl trimite în solie la paşa Mehmet de la Silistra. În august 1821, revoluţia fiind înfrântă, Jianu este arestat de către paşa Mehmet. După ce este eliberat din închisoarea turcilor, Jianu pleacă la Braşov, dar în scurt timp se întoarce în Oltenia. Nu s-a întors pe moşiile sale pentru că era supravegheat de autorităţi, ci s-a stabilit într-o casă aflată într-o mică livadă a sa, în cătunul Chilii. Aici va rămâne din anul 1823 şi până la moartea sa. În 1823 Jianu este din nou arestat, fiind suspectat că ar dori să dea o lovitură de stat, în calitate de fost om de încredere a lui Tudor Vladimirescu. De data aceasta însă, Jianu era nevinovat, aşa că a fost eliberat şi s-a întors la familia sa, în Chilii.

Jianu a fost căsătorit cu Sultana până la moarte, 14 decembrie 1842, şi au avut mai mulţi copii. Nu a mai plătit pagubele produse pe vremea când era haiduc, pentru că vodă Caragea a fugit din ţară şi astfel procesele intentate Jianului s-au stins de la sine. Latura pronunţat patriotică a lui Iancu Jianu s-a văzut din faptul că se comporta ca un domn iubitor de ţară, făcând danii către biserici şi construind clădiri de utilitate publică în Craiova şi Caracal. A fost înmormântat la Caracal, alături de părinţii săi.

S-au păstrat câteva fragmente din înscrisurile lui Iancu Jianu în care își povestea faptele:
“Legai pe toți din ocnă, slobozii burduful și scosei pe toți haiducii din ocnă și plecai cu dânșii până la un loc. Un haiduc vestit ce-i zicea Voicu Iabras, strânse și el o ceata de ai lui, plecând împreună și trecui Oltul la Slatina”
“nu avea ce să ne facă. În multe rânduri am bătut pe carserdarul Iamandi Giuvara urât mirositorul. Cum o putea muierea lui să steie cu puturosul de Giuvara cel nespălat cu anii?” Potrivit tradiţiei populare, cântecul “M-a făcut mama oltean” a fost compus, în acea seară, pentru Iancu Jianu de lăutarul Niţă Băloi, din Işalniţa, căruia Vodă îi tăiase, în 1802, degetele de la mâna dreaptă ca să nu mai răscoale norodul prin cântecele sale, dar el nu înceta să cânte.

surse

http://jurnalul.ro/special-jurnalul/omul-iancu-jianu-531924.html

http://jurnalul.ro/calendar/170-de-ani-de-la-trecerea-in-nefiinta-a-lui-iancu-631488.html#

http://ziarullumina.ro/magazin/istorii-si-legende-cu-haiduci-celebri

http://www.editie.ro/articole/special/legenda-cantecului-m-a-facut-mama-oltean.html