Auschwitz (în poloneză Oświęcim) sau Auschwitz-Birkenau -nume oficial complet Konzentrationslager Auschwitz, KL Auschwitz (Stammlager), KL Birkenau (Auschwitz II)-, oficial pe scurt Konzentrationslager Auschwitz-Birkenau este numele unui complex de lagăre de concentrare și exterminare al Germaniei naziste. Cunoscut drept cel mai mare lagăr de exterminare nazist, a devenit locul emblematic de implementare a soluției finale, adică uciderea indezirabililor- evrei, țigani, slavi. Se estimează că cel puțin 1,1 milioane de persoane au fost omorâte acolo, din care peste 90% au fost evrei.
Situat în apropierea oraşului industrial Oswiecim din sudul Poloniei (o parte a ţării anexată de Germania la începutul celui de Al Doilea Război Mondial), Auschwitz era compus din trei lagăre: un lagăr de triere și administrativ, unul de exterminare şi ultimul de muncă forţată. Este cunoscut drept cel mai letal lagăr de exterminare nazist. Este posibil ca Auschwitz să fi fost ales pentru a juca un rol central în implementarea „soluţiei finale” deoarece era situat într-un nod de cale ferată cu 44 de linii paralele – linii de cale ferată care au fost folosite pentru transportul şi uciderea aici a evreilor din întreaga Europă.
Heinrich Himmler, şeful SS, organizaţia paramilitară nazistă, a ordonat înfiinţarea aici a primului lagăr de concentrare la 27 aprilie 1940, iar primul transport de prizonieri politici polonezi a sosit la 14 iunie. Pe durata întregii sale existenţe, acest mic lagăr de concentrare, Auschwitz I, a fost rezervat prizonierilor politici, în principal polonezi şi germani. În octombrie 1941 au început lucrările la Auschwitz II, sau Birkenau, situat în afara perimetrului satului Brzezinka, din apropiere. Mai târziu, aici SS a construit un uriaş complex de lagăre de concentrare şi de exterminare, care includea cca 300 de barăci pentru deţinuţii din lagăr: patru mari, aşa-numite Badeanstalten (săli de baie), în care prizonierii erau ucişi prin gazare; Leichenkeller (pivniţe pentru cadavre), în care erau depozitate cadavrele celor gazaţi; şi Einascherungsofen (cuptoare pentru arderea cadavrelor). Un alt lagăr de concentrare (Buna-Monowitz) aproape de satul Dwory, denumit mai târziu Auschwitz III, a devenit în mai 1942 un lagăr de muncă forţată care furniza brațe pentru uzinele chimice şi de fabricare a cauciucului sintetic din apropiere ale concernului IG Farben. În plus, Auschwitz devenise centrul unui complex de 45 de lagăre de concentrare mici din regiune, în majoritatea acestora fiind deţinuţi prizonierii obligaţi la muncă forţată, ca sclavi. În cea mai mare parte a perioadei dintre anii 1940 şi 1945, comandantul lagărelor de concentrare centrale de la Auschwitz a fost căpitanul SS Rudolf Franz Hoss care a fost spânzurat în 1947 în faţa intrării crematoriului de la Auschwitz I.
Lagărul de exterminare şi cel de muncă forţată erau în strânsă legătură. Mii de prizonieri erau examinaţi şi selecţionaţi de doctorul lagărului de concentrare, Josef Mengele, pentru experimente medicale. Doctorii de la Auschwitz experimentau pe prizonieri metode de sterilizare, folosind doze masive de radiaţii, injecţii intrauterine şi alte proceduri barbare. Experimentele implicând uciderea şi autopsierea gemenilor erau menite să furnizeze informaţii care ar fi putut conduce la expansiunea rapidă a „rasei ariene”. Compania farmaceutică, Bayer, o subsidiară a IG Farben pe atunci, a cumpărat prizonieri pentru studii medicale. Oamenii au fost infectați cu viruși pentru a se descoperi antidotul sau au fost injectați cu substanțe letale pentru a se observa efectele. S-a trecut chiar la injectarea unor substanţe chimice direct în ochii copiilor în încercarea de a le schimba culoarea, diverse amputări de membre . Un alt experiment a fost introducerea deţinuţilor în cazane cu apă fierbinte pentru a vedea până la ce temperatură rezistă omul înainte să moară.
Cum ajungeau cu ternul la Auschwitz, oamenii erau supuși procesului numit selektion: dacă erau direcționați spre dreapta- cei mai tineri sau cei mai sănătoși, supraviețuiau pentru a fi supuși exterminării prin muncă (puțini au scăpat)-, iar dacă erau trimiși la stânga- copiii mici, mamele, lor sau infirmii- ajungeau la dușuri care nu erau altceva decât camere de gazare. Supuşi unor condiţii îngrozitoare de viaţă – inclusiv lipsa unor adăposturi şi condiţii sanitare adecvate -, primind raţii minime de hrană şi siliţi să muncească (pentru uzina Buna-Werke aparţinând concernului IG Farben) până la epuizare, cei care nu mai puteau munci erau transportaţi înapoi la Birkenau pentru a fi gazaţi. Corporaţiile germane investiseră masiv în construirea unor uzine în apropiere de Auschwitz, pentru a folosi munca forţată a deţinuţilor. În 1942, numai corporaţia IG Farben(a patra ca mărime din lume) investise peste 700 de milioane de mărci germane în construcţiile de la Auschwitz III.
Între 15 mai şi 9 iulie 1944, cca 438 000 de evrei unguri au fost transportaţi la Birkenau cu 147 de garnituri de tren, solicitând la maxim facilităţile şi resursele de aici destinate exterminării. Deoarece crematoriile erau supraaglomerate, cadavrele erau arse pe ruguri întreţinute parţial de propria grăsime a victimelor. Cu puţin timp înainte de începerea deportării evreilor unguri, doi prizonieri au reuşit să evadeze din lagăr, ducând cu ei schiţe şi planuri ale acestuia. S-au întâlnit în Slovacia cu conducători ai mişcării de rezistenţă şi au întocmit un raport complet, inclusiv hărţi ale lagărelor. Când acest raport a ajuns, în vara anului 1944, la serviciile de informaţii ale Aliaţilor, au existat voci care au cerut bombardarea Auschwitzului. Deşi a fost bombardat complexul industrial adiacent lui, lagărul de exterminare şi crematoriile sale au rămas neatinse, faptul generând multe controverse 50 de ani mai târziu. În total, aproximativ 700 de deţinuti au încercat să evadeze de la Auschwitz, din care circa 300 au reuşit. Pedeapsă obişnuită pentru încercările de evadare era moartea prin înfometare. Familiile celor care reuşeau să evadeze erau uneori arestate şi trimise la Auschwitz pentru a opri alte încercări.
Pe măsură ce armata sovietică avansa, în 1944 şi la începutul anului 1945, Auschwitz a fost, treptat, abandonat. La 18 ianuarie 1945, cca 60 000 de prizonieri au fost obligaţi să mărşăluiască spre Wodzislaw, unde au fost îmbarcaţi în vagoane de marfă (mulţi dintre ei în vagoane descoperite) şi trimişi spre V, în lagăre de concentrare situate departe de linia frontului. Pe drum, unul din patru prizonieri a murit de foame, frig, de epuizare fizică sau de disperare. Mulţi au fost împuşcaţi pe drum, în ceea ce a devenit cunoscut ca „marşurile morţii”. Cei 7650 de prizonieri bolnavi sau înfometaţi care au rămas în lagăre au fost găsiţi de trupele sovietice care au eliberat lagărul la 27 ianuarie 1945. 180 erau copii sub 8 ani.
La Auschwitz şi-au pierdut viaţa între 1,1 şi 1,5 milioane de oameni, 90 la sută dintre ei fiind evrei. Printre morţi s-au numărat şi cca 19 000 de ţigani, care au fost deţinuţi în lagăr până la 31 iulie 1944, când naziştii i-au gazat. Ei au reprezentat, alături de evrei, singurul grup de victime gazate împreună cu întreaga familie. Numeric, polonezii au constituit al doilea grup de victime la Auschwitz – 83 000 de morţi.
Deşi germanii au distrus porţiuni ale lagărului înainte de a le abandona în 1945, dar mari părţi din Auschwitz I şi Auschwitz II (Birkenau) au rămas intacte şi au fost transformate mai târziu în muzeu şi memorial. În prezent, locul este ameninţat de activitatea industrială în creştere a oraşului Oswiecim. Totuşi, în 1996, guvernul polonez s-a alăturat altor organizaţii într-un efort pe scară largă pentru asigurarea conservării Auschwitzului, inclus din 1979 în Patrimoniul Mondial UNESCO.
Pe 26 ianuarie 2014, au fost făcute publice o serie de scrisori ale lui Heinrich Himmler. Una din ele, datând din iulie 1942, era adersată soției sale. El își termină scrierea cu fraza: “Mă duc la Auschwitz. Pupici. Al tău, Heini”. Atât de degajat era când vorbea despre fabrica morții. Mulţi din cei care au supravieţuit, locuiesc în prezent în Israel. Aceşti oameni sunt martori ai unui genocid fără precedent al poporului evreu, ai tentativelor de a şterge de pe faţa pământului nu numai pe evrei, dar şi amintirea despre ei.
Dacă v-a plăcut și vreți să ajutați la ținerea în viață site-ului click aici
