Suetoniu( sec I-II d. Hr), Vieţile Caesarilor,

“Se spune că Caesar era de statură înaltă, cu pielea albă şi era vânjos; era împlinit la faţă şi ochii îi erau negri şi vioi; a fost sănătos, afară doar în cei din urmă ani ai vieţii, când deodată leşina şi avea coşmare în somn. A suferit şi două atacuri de epilepsie, care l-au surprins în plină activitate. Era foarte grijuliu în felul lui de a fi; nu numai că se tundea cu grijă, dar îşi şi epila părul, lucru reproşat de unii; suferea mult din cauza cheliei, şi aceasta a fost de multe ori ţinta înţepăturilor răutăcioase ale adversarilor săi. De aceea, el obişnuia să se pieptene aducându-şi spre frunte puţinele fire din creştetul capului.

Nici măcar duşmanii n-au tăgăduit că el obişnuia să bea puţin; Marcus Cato (Marcus Porcius Cato cel Tânăr, unul din conducătorii optimaţilor. Comparaţia este făcută probabil cu Marius şi Catilina) a spus că Caesar, dintre toţi cei care s-au apucat să răstoarne republica, a fost singurul om treaz. Gaius Oppius(prieten şi om de încredere al lui Caesar) povesteşte despre el că era, atât de puţin preocupat de cele ale mâncării, încât, odată, când gazda a servit untdelemn vechi şi toţi comesenii l-au refuzat, doar el a mâncat mai mult decât de obicei, ca să nu pară că aduce vreo învinuire gazdei sale de a fi fost negrijulie sau de a nu cunoaşte bunele deprinderi. Caesar n-a fost dezinteresat nici ca general şi nici ca magistrat. Căci, după cum spun unii în amintirile lor, a primit, în timpul proconsulatului din Spania (60 î.Hr), de la aliaţi bani cerşiţi pentru plata datoriilor şi a prădat unele oraşe ale lusitanilor, deşi aceştia nu refuzaseră contribuţiile fixate şi îi deschiseră porţile. În Galia(59 î.Hr) a jefuit lăcaşurile sfinte şi templele, care erau pline de daruri şi, de cele mai multe ori, de asemenea, distrugea oraşele ca să le prade, şi nu ca să le pedepsească; în timpul primul consulat a furat trei mii de livre de aur de pe Capitoliu şi le-a înlocuit cu aramă aurită. Cheltuielile pe care le-a făcut mai târziu, în timpul războiului civil şi cu ocazia triumfurilor şi a spectacolelor oferite, au fost acoperite prin tâlhării şi jefuirea templelor.Cât în ce priveşte talentul oratoric şi militar, el i-a egalat sau a întrecut pe cei mai mari maeştri. După rechizitoriul său împotriva lui Dolabella(fost guvernator al Macedoniei ; a fost dat în judecată pentru abuzuri, de către Caesar, în anul 47 î.Hr.) a fost socotit, fără nici o discuţie, unul dintre cei mai buni oratori.

Era cel mai desăvârşit călăreţ şi militar, rezistând la eforturi neînchipuit de mari. Parcurgea distanţe foarte lungi cu o iuţeală de necrezut: făcea în fiecare zi câte 100.000 de paşi. E greu de spus dacă dădea mai multă dovadă de prevedere sau de îndrăzneală în campaniile sale; niciodată nu-şi ducea armata fără a cerceta mai înainte drumurile dacă nu cumva era primejdia vreunei capcane duşmane. Iar în Britania a debarcat doar după ce s-a informat despre porturi, navigaţie şi posibilităţile de acostare. Luptele nu le începea totdeauna după un plan prestabilit, ci el prindea orice prilej prielnic; de multe ori îndată după un marş, uneori chiar pe vremea cea mai urâtă, el prindea acest prilej când nimeni nu-şi închipuia că va ataca. Adesea el singur restabilea o linie de bătaie în dezordine; îi apuca de gât pe soldaţi şi-i întorcea împotriva duşmanilor.Pe duşmani el nu-i judeca după purtarea lor sau după norocul lor întâmplător, ci doar după însuşirile fizice; se purta cu ei cu atâta asprime câtă blândeţe. În felul acesta, şi-a făcut o armată foarte credincioasă şi vitează. La începutul războiului civil, toţi centurionii s-au oferit să echipeze pe cheltuiala lor câte un călăreţ, iar soldaţii să lupte fără leafă şi fără să li se dea de-ale hranei, cei bogaţi urmând să întreţină pe cei săraci. De tânăr încă s-a arătat atent şi şi-a respectat îndatoririle faţă de clienţi. Iar cu prietenii s-a purtat întotdeauna cu bunăvoinţă şi foarte îngăduitor. Iar pe vreun duşman niciodată nu l-a duşmănit atât de tare încât să nu-l ierte atunci când se ivea vreun prilej(în comparaţie cu ceilalţi conducători romani care-şi executau adversarii, Caesar s-a purtat cu multă blândeţe)”.