Prima zi a lui Alexandru Ioan Cuza în București după ce a fost ales domnitor al Principatelor Unite


Alexandru ioan cuza

A doua zi după alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Țării Românești, pe 25 ianuarie, președintele Adunării Elective de la București trimitea o adresă lui Vasile Alecsandri, ministrul de externe al Moldovei, anunțându-l că o delegație a Adunării va pleca a doua zi spre Iași pentru a anunța principelui Cuza vestea că va fi domn și în Valahia

Vasile Alecsandri
Vasile Alecsandri

La rândul ei, Adunarea Electivă a Moldovei trimitea la București o delegație similară în frunte cu Mihail Kogălniceanu. Delegația de la Iași este întâmpinată de Vasile Boerescu, iar cea din Valahia de însuși Alexandru Ioan Cuza. C.A. Rosetti era atât de entuziasmat încât telegrafiind la București despre ”primirea splendidă” ce i se făcuse, termină prin cuvintele ”Domnul este întru toate sublim”. Sentimentul bucureștenilor față de noul ales s-a manifestat cu prilejul intrării acestuia în oraș, pe 8 februarie 1859. Încă din ajun, 7 februarie, Kogălniceanu, care rămăsese aici în așteptarea domnului, îi scrie acestuia: ”Situația este magnifică. Poporul e beat de entuziasm. Încă de azi orașul e în sărbătoare. Toată lumea a ieșit în stradă. Veți primi o ovație cum n-a mai primit un domn în Principate, ce spun eu, cum n-au mai avut nici suveranii marilor state”. Câteva rânduri mai jos menționează: ”Nu vă puteți închipui ce cheltuieli au făcut simpli particulari spre a vă primi în mod demn”. A doua zi, o mulțime imensă l-a întâmpinat pe Cuza.

Mihail Kogalniceanu
Mihail Kogalniceanu

Până dincolo de pădurea Băneasa, se înșiraseră, de ambele părți ale drumului, zeci de mii de bărbați, femei și copii. Un grup numeros de călăreți cu lente (panglici late din mătase) tricolore și purtând în frunte un frumos stindard, i-a ieșit în cale cu buchete de flori, ”la trei sferturi de poștă”, adică la 15 kilemetri de oraș(poșta= unitate de măsură care avea 20 de km.), tocmai dincolo de Otopeni. Cuza- al cărui drum prin Muntenia, de la Focșani, unde îl aștepta o delegație de notabilități trimisă din București, și până în Capitală- a însemnat un adevărat triumf, a văzut ieșindu-i în cale literalmente tot poporul. Un arc de triumf fusese ridicat la intrarea în oraș iar altele jalonoau parcursul din loc în loc. Podul Mogoșoaiei era înțesat de lume. Toate casele era împodobite cu steaguri și multă verdeață pe la ferestre și balcoane. Oamenii stăteau și pe acoperișuri. Presa scria despre eveniment:

Panorama a Bucurestiului din secolul XIX
Panorama a Bucurestiului din secolul XIX

”Mai este trebuință a vorbi de marele entuziasm ce fu duminică? …Pana nu poate descrie acel entuziasm. Numai aceia ce au văzut acele zecimi (zeci) de mii de oameni ce împlea strada Mogoșoaia de la barieră până la Mitropolie și mai multe poște înainte de București, acele ferestre și acoperișuri de case garnisite de lume, acele stindarde și decorații care împodobeau toate casele, acele strigări nebune de entuziasm și veselie, acele buchete ce curgau pe Prinț, acele arcuri de triumf ce se zăreau din distanță în distanță, în fine acea iluminare splendidă și generală, precum nu a mai văzut Capitala noastră, trebuie, zic, să se fi văzut toate acestea pentru ca să poată cineva simți bine toată mărimea acestei sărbători”. Toate corporațiile de meșteșugari erau de față, iar fiecare staroste (șef de corporație) avea steagul în mână și era încins cu eșarfa tricoloră. Ziarul ”Dâmbovița” arată că ”populația Capitalei eșise mai toată în calea domnului. Din toate părțile ploua cu valuri de flori”. Cu acest prilej ”cu ocazia intrări(i) în București a Mării Sale Prințului Alecsandru Ioan I, Alesul tuturor Românilor”, cum se spune în titlu, s-a alcătuit și tipărit ”Hora lui Cuza Vodă” pentru voce și ”piano”, cu versuri de Dimitrie Bolintineanu și muzică de D.D. Florescu. Tot acum au fost compuse și ”Marșu ceremonialu”, ”Marșul Unirei” și ”Marșul lui Cuza Vodă din 1859”.

Alexandru ioan cuza

Cele 130 de biserici din București își sunau clopotele în timp ce alaiul lui Vodă trecea spre Mitropolie, petrecut de uralele necontenite ale mulțimii. Avusese dreptate Kogălniceanu: niciodată nu fusese primit vreun domn român atât de frumos, cu atâta căldură, cum a fost primit Cuza în vechiul oraș al lui Bucur, în acea neuitată după-amiază de 8 februarie 1859. D.A. Sturdza notează referitor la drumul lui Cuza prin Muntenia și București: ”Rezultatul întregii acestei călătorii este că toți românii din cele două Principate se vor lăsa mai curând tăiați în bucăți decât să revie la vechea stare de lucruri, Cuza este personificarea marei idei(a Unirii) și nu vom da dreptul nimănui să discute numirea sa. La București, de pildă, el este omul cel mai popular. N-am văzut nici o dată salutându-se un suveran cu mai multă dragostre și serbări publice ca în această primă capitală a României”.

bucuresti cuza

Leave a Reply