La 29 decembrie 1933 primul-ministru Ion Gheorghe Duca a fost asasinat în Gara Sinaia de trei legionari constituițí in ” echipa mortii” la ordinele șefilor Gărzii de fier recent desfiintate. Iata povestea acestei crime politice- prima după asasinarea primului ministru conservator, Barbu Catargiu în 1862.
Marți 14 noiembrie 1933 guvernul I.Gh.Duca depune jurământul în fața regelui Carol al II-lea. Între rege și primul ministru relația este proastă. La întoarcerea lui Carol pe tron în 1930 I. Gh.Duca și Vintilă Brătianu, șeful PNL, au făcut declarații împotriva restaurației. Totuși în toamna 1933 Carol a decis că este mai bine să îi accepte un guvern liberal, după 4 ani de guvernare țărănistă, plină de scandaluri, declin economic și conflicte interne. La 20 noiembrie Parlamentul este dizolvat. Alegerile sunt programate pentru 20 decembrie. Una din sarcinile acestei guvernări era să interzică Garda de fier. Ea reprezenta interesele Germaniei în România. Germania începând din ianuarie 1933 era condusă de nazisti. Asasinarea cancelarului austriac Dolfuss arătase că Hitler si acoliții lui nu ezitau în ceea ce priveste alegerea mijloacelor de a scăpa de adversarii politici. Rapoartele serviciilor speciale române indicau că Garda de fier era stipendiată de Germania. Ea urmărea introducerea în România a unei dictaturi de tip fascist.
La 9 decembrie 1933 – printr-un Jurnal al Consiliului de miniștri – Garda de fier este dizolvată. I. Gh. Duca știa bine la ce se expune. Asasinarea lui Dolfuss indica la ce trebuia să se astepte. “ Știu că îmi risc viata, i-a spus I Gh.Duca lui Argetoianu. Trebuie să merg până la capăt orice s-ar întâmpla. “ De altfel, legionarii, fără întîrziere amenință să se răzbune. La 20 decembrie 1933 au loc alegeri parlamentare. PNL – cum era de așteptat – câștigă cel mai mare număr de voturi. Șeful liberalilor este ivitat să formeze guvernul. În dimineața zilei de 29 decembrie I. Gh. Duca a plecat la Sinaia, chemat în audiență la rege. Era o iarnă grea, cu multa zăpadă și foarte friguroasă. Audiența la rege a decurs prost. Cei doi nu se simpatizau deloc. Apoi primul ministru a zăbovit în casa unui cunoscut, dr. Costinescu. Trenul care trebuia să îl ducă la București a trebuit să aștepte 50 de minute. I. Gh. Duca a ajuns în gara Sinaia la 9,50. A oprit mașina la capătul peronului, era însoțit de un grup de prieteni.
Ducându-se spre vagonul garat la capătul trenului, I. Gh. Duca trebuia să parcurgă întreg peronul, aflat aproape în întuneric. Garda sa era ca și inexistentă, ca întotdeauna era insoțit de un un singur agent al politiei. Lucrul era curios. Primul ministru primise mai multe amenințări. La București se vorbea deschis prin saloane și cluburi că nu mai are multe zile. Unii se uitat al el ca la un mort. Trei au fost legionarii care au executat asasinatul. Nicolae Constantinescu, Belimace și Caranica. Belimace și Caranica au așteptat la capetele peronului. Constantinescu a așteptat în mijloc Când I.Gh. Duca a ieșit pe peron, a simțit o mînă care l-a apucat de umăr. A simțit țeava unui pistol. Într-o clipa s-a prăbușit fără viață. Asasinul a tras cinci gloanțe. Ucigașii se plimbaseră nestingheriți prin gară. Nimeni nu îi luase la întrebări, deși se știa de sosirea lui Duca.
Corpul defunctului a fost depus la Peleș, înainte de a fi dus la Bucuresti. Antipatia regelui pentru Duca s-a văzut și cu acest prilej. Corpul neînsuflețit nu a fost depus într-o mare sală, deși era prim-ministru, ci undeva jos lângă camerele servitorilor. Familia a ajuns în aceeași noapte la Sinaia (soția, fratele, cumnata). Regele “Nici nu s-a dus să-l vadă, nici n-a trimis o floare “ scrie Argetoianu în însemnările sale. Nu a prezentat personal condoleanțe, preferând să trimită un aghiotant. Crima a provocat consternare. S-a declarat legea marțială. Mii de legionari au fost arestați. Corneliu Zelea Codreanu s-a ascuns. Generalul Zizi Cantacuzino-Grănicerul, alt șef al mișcării, a fost încarcerat. Printre politicieni bântuie panica. Fiecare crede că asasinatul este primul dintr-o serie, în care toată clasa politica e vizată. Funeraliile au avut loc în primele zile de ianuarie, pe o iarna grea. Corpul a fost depus la Ateneu. Pretextând o răceală, regele nu a venit să prezinte ultimul omagiu. În schimb, populația Bucureștiului s-a înghesuit s-o facă. De la moartea lui Ionel Bratianu și Ferdinand (1927) nu se mai văzuse asemenea mulțimie pe străzi, asemenea tristețe. Duca reprezenta generația care făcuse România Mare.
Procesul – desfășurat la Consiliul de război București- nu a lămurit toate aspectele asasinatului. Făptuitorii au juns să fie cunoscuți sub numele de Nicadori, acronim care provine de la NIcolae Constantinescu, Ion CAranica, DORu Belimace. Nicolae Constantinescu era de profesie economist şi era unul dintre dintre comandanţii „Bunei Vestiri”, oficiosul Mişcării Legioanare. Ion Caranica era economist şi gazetar. Doru Belimace era licenţiat al Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti şi student la Facultatea de Drept în momentul producerii asasinatului.
După asasinarea lui Duca, criticile la adresa legionarilor s-au înteţit. Se fac peste 2000 de arestări, printre care Nichifor Crainic şi Nae Ionescu. În timpul procesului, printre motivele asasinatului susţinute de Nicadori, s-a numărat şi aprobarea lui Duca a intrării în România a 300.000 de evrei din Germania şi Austria, angajament luat la Paris în faţa puterilor Occidentale si represiunea autorităţilor din timpul campaniei electorale. De asemenea, Belimace şi Caranica erau de origine aromâni. Un plus al motivaţiei lor l-a constituit faptul că guvernul Duca bloca aşezarea în Dobrogea a familiilor de aromâni care fugeau din calea persecuţiilor şi asasinatelor comise asupra lor în Grecia. Garda de Fier nu a recunoscut implicarea în uciderea primului-ministru. În mai 1938, Zelea Codreanu spunea: „N-am avut cunoştinţă sub nici o formă de asasinarea primului-ministru, cu atât mai mult nu am dat eu ordin pentru acest fapt, așa cum mi se impută la Consiliul de Razboi, unde am fost achitat în unanimitate. Gestul celor trei, după cum am afirmat şi atunci, a fost un gest care le aparţine”. Cei trei ucigași au luat asupra lor toată vina. Ei au declarat că nu au acționat din ordin ci din proprie inițiativă. Prezenta presei și convingerea lor că vor scăpa nepedepsiți sau cu pedepse mici i-a determinat să sfideze Curtea. Procesul asasinilor s-a încheiat la 5 aprilie 1934, cei trei fiind condamnaţi la muncă silnică pe viaţă. Liderii legionari au fost achitați.
După o dispută cu profesorul Nicolae Iorga, Codreanu a fost condamnat la 6 luni de închisoare pentru calomnie în aprilie 1938. În timpul procesului, autorităţile Ministerului de Interne au efectuat mai multe verificări la „cuiburile” legionare, iar lui Codreanu i s-au mai găsit şi alte capete de acuzare, inclusiv „cârdăşie cu şeful unei puteri străine” şi „uneltire contra ordinei soiciale”, motiv pentru care a mai fost condamnat la 10 de muncă silnică la minele de sare. Rechizitoriul a fost întocmit de Armand Călinescu, ministru de Interne la acel moment. De fapt, Garda de Fier devenise extrem de „incomodă” pentru regele Carol, iar autorităţile au găsit diverse motive pentru a-i trimite la închisoare pe liderii acesteia. Hitler însuşi ceruse aducerea legionarilor la putere, ceea ce ar fi însemnat pentru Carol sfârşitul regimului instaurat doar cu câteva luni înainte. Întors în ţară, şeful statului a decis decapitarea Mişcării Legionare. În noaptea de 29/30 noiembrie, Corneliu Zelea Codreanu, împreună cu alţi 13 lideri legionari, printre care se numărau şi Nicadorii, au fost asasinaţi în timp ce erau transportaţi de la închisoarea din Râmnicu Sărat spre cea din Jilava, la kilometrul 30 de pe şoseaua Bucureşti-Ploieşti.
Astăzi nimeni nu crede versiunea celor trei. Nu au acționat din inițiativă proprie, ci din ordin. Decizia de a-l ucide pe primul ministru a fost luată de capii Gărzii de fier. Constantinescu, Belimace și Caranica au fost doar executanții. A acționat Garda de fier din proprie inițiativă sau la ordinele Berlinului? Asasinatul înlătura un adversar al noii orientări a Germaniei, un apărator al păcii de la Versailles și Trianon, al Antantei, Franța și Anglia. Voia Garda de fier să facă o demonstrație ? Voia să arate celor de la Berlin că e în stare să acționeze spectaculos, că este o forță pe care trebuia Germania să se bazeze în realizarea intereselor ei in Romania și Balcani? Fără îndoială. A venit ordinul de la Berlin ? Berlinul stipendia pe atunci Garda.
S-a vorbit despre implicarea regelui. Nu s-au produs dovezi, dar au fost invocate unele fapte. De pildă acela că Zelea Codreanu a stat ascuns în casa unei verișoare a Elenei Lupescu. Soția lui I.Gh.Duca a declarat că regele a fost amestecat. Tot ea a declarat că împotriva soțului ei s-a mai încercat un atentat cu câteva zile înaintea celui reușit. O bomba trebuia să fie aruncata asupra automobilului primului ministru. Din fericire Duca a cerut duca șoferului să schimbe traseul. Serviciile speciale știau despre amenințarile primite și nu au luat nici o măsura de întărire a pazei. Apoi, de unde știau atentatorii că Duca se va afla în acea seară în gara Sinaia? De ce era Duca neprotejat ? Totul arată ca și cum cineva a golit peronul pentru ca asasinii să acționeze nestingheriți. Generalul Zizi Cantacuzino Grănicerul, celălalt șef al Gărzii de fier era văr cu I.Gh.Duca.
Ca un amănunt, I.Gh.Duca a fost un om un om auster. Nu s-a îmbogățit din politică. Deși prim-ministru, ministru în mai multe guverne, locuia intr-un mic apartament dintr-un bloc de pe strada Cometei (Căderea Bastiliei). În buzunarele sale s-au găsit doar 80 de lei. În momentul autopsiei s-a observat că avea sub haină o cămașă curată, dar uzată, cârpită cu grijă de una din slujnicele sale. Acest om, unul dintre cei mai inflenți din istoria noasrtă, era cumpătat și modest. Nu uitase că țara trecuse printr-o criză economică teribilă. Cu moartea lui, acest tip de politician care se devota servirii țării, a început să dispară.