Şerban Cantacuzino- domnitorul cu ”voce de tigru”, după cum spuneau contemporanii


serban-cantacuzino

Născut în 1634, Șerban Cantacuzino a fost fiul postelnicului Constantin Cantacuzino şi al Elinei, fiica fostului domn Radu Şerban. Tinereţea i-a fost marcată de lupta dintre partidele boiereşti, a Cantacuzinilor, al cărei conducător era tatăl său, şi a Bălenilor. A primit o educaţie aleasă, studiind iniţial la şcoala pentru fiii de boieri de la Târgovişte, înfiinţată din iniţiativa tatălui său, după care a ajuns la Marea Şcoală grecească de la Constantinopol. Revenit în ţară, îşi începe cariera politică ocupând o serie de dregătorii. O perioadă este nevoie să se refugieze în străinătate datorită faptului că la conducere erau adversari ai familiei sale. Luna octombrie 1678 îl găsește la Constantinopol, unde va acţiona pentru ocuparea tronului.

Serban Cantacuzino

Numit domn la sfârşitul anului 1678, Cantacuzino ocupă efectiv domnia din ianuarie 1679. Politica sa internă a vizat eliminarea instabilităţii politice şi întărirea autorităţii centrale, slăbită de luptele dintre facţiunile boiereşti şi organizarea sistemului fiscal. La început, a pedepsit și persecutat pe mai mulți dintre membrii partidei adverse pentru ca mai apoi să aplaneze conflictul, căsătorind pe una din fiicele sale cu Gheorghe Băleanu, reprezentant de marcă al rivalilor. Radu Popescu, partizanul Bălenilor descrie astfel începutul domniei: ”Mare și întunecat nor plin dă fulgere și de trăznete au căzut pe Țara Românească, Șerban vodă, carele ca cu nește trăznete cu răotatea lui au spart și au dezrădăcinat numeroase case boiari și de slujitori și de săraci și pă mulți au omorât cu multe feluri dă cazne și i-au sărăcit cu multe feluri de pedepse”.

Serban Cantacuzino

Cel mai de seamă moment al domniei lui Șerban Cantacuzino a fost asediul Vienei din 1683. În 1682, ca urmare a unui conflict mocnit între Imperiul Habsburgic și Imperiul Otoman, Poarta declară război împăratului Leopold I. Oștirile musulmane pornesc în aprilie 1683 și ajung în preajma Vienei pe 14 iulie, începând asediul orașului. Ca vasali ai Imperiului Otoman, domnitorul Moldovei, Gheorghe Duca (1678 – 1683) și Șerban Cantacuzino, au trebuit să participe la campanie cu câteva mii de oșteni fiecare. Din cauza faptului că turcii nu aveau încerdere în ei, ținta finală a atacului au aflat-o abia când au ajuns în Ungaria. Din același motiv, românii nu au participat inițial direct la lupte, ci au fost puși să execute sarcini în domeniul infrastructurii, mai precis să construiască două poduri pe Dunăre, unul în amonte și altul în aval de Viena. Pentru aceasta, românii și-au stabilit tabăra pe un deal în pădurea Schönbrunn.

Gheorghe Duca

Profitând de pasivitatea domnului moldovean, Șerban Cantacuzino a preluat inițiativa sprijinirii pe ascuns a forțelor creștine. Astfel, sub pretextul trimiterii de spioni sub zidurile „inamice”, domnitorul trimitea de fapt soli având ca scop informarea vienezilor despre mișcările din tabăra turcească, strategiile și poziţia trupelor în teatrul de operaţiuni sau dădea vești despre neajunsurile care se resimţeau zilnic în rândul combatanţilor. La 6 august 1683, un atac de artilerie otoman ameninţa să se transforme căderea Vienei. Intervenţia lui Şerban Cantacuzino şi înştiinţarea lui Carol de Lorena, printr-un „iezuit ascuns în cortul său”, asupra faptului că „turcii gătesc iarba de puşcă şi vor înceta a bate până li se va aduce alta”, a întors rezultatul bătăliei în favoarea creştinilor. În momentele în care armatele românești erau nevoite să bombardeze orașul, acestea fie umpleau tunurile cu paie, fie foloseau ghiulele de fontă care produceau pagube minime zidurilor vieneze. Șerban Cantacuzino a întârziat cât mai mult construcția celor două poduri, facilitând totodată distrugerea lucrărilor de către „dușmani”. Domnitorul a acceptat să mijlocească schimbul de mesaje dintre garnizoana asediată, tabăra ducelui Carol de Lorena, şi von Kunitz, rezidentul austriac din tabăra otomană, pe care turcii intenţionau să-l folosească împotriva habsburgilor la momentul oportun.

asediul vienei

În timpul asediului, Șerban Cantacuzino a poruncit ca în fața cortului său să fie ridicată o cruce de 5 metri, vizibilă de la mare depărtare. Aceasta purta o inscripție latină cu dublu sens, cei 10-12.0000 de români rugându-se pentru izbânda împăratului și atât. Pentru turci el era sultanul de la Constantinopol, însă în realitate se rugau pentru cel creștin. Inscripția de pe cruce spune: ”Înălțarea crucii este mântuirea lumii, crucea este podoaba Bisericii, crucea este în paza regilor, crucea este întărirea credincioșilor, crucea este gloria îngerilor și vătămarea demonilor. Noi, Șerban Cantacuzino, din mila lui Dumnezeu principe al Valahiei Transalpine, domn și singur stăpân al ei etc. am ridicat această cruce în locul sfânt la care poporul se poate închina în orice zi, cinstit întru veșnică memorie a sa și a lor săi, în timpul asediului Vienei din Austria Inferioară de către mahomedanii conduși de vizirul Kara-Mustafa Pașa, 1 septembrie 1683.
Călătorule, adu-ți aminte de moarte!”

Steag de lupta al lui Serban Cantacuzino

Steag de lupta al lui Serban Cantacuzino

Acțiunile domnitorului muntean au contribuit într-o mare măsură la depresurarea Vienei. Aprecierile austriecilor nu au întârziat să apară. Generalul Wallenstein îl laudă pentru „acele frumoase fapte”, ca și „pentru bunele cugete ce hrănești în inima ta”, iar Kunitz, aflase că domnitorul dorea „victoria armatelor împăratului asupra dușmanului ereditar și înfruntarea trufiei sale”. Pentru otomani eșecul de la asediul Vienei a însemnat începutul declinului. La 1686 pierd Buda, iar un an mai târziu creștinii obțin victoria de la Mohacs. În felul acesta, armatele împăratului Leopold ajung la hotarul Țării Românești. Șerban Cantacuzino se hotărăște să înceapă tratative cu creștinii, spre a scăpa de suzeranitatea turcească.

Replica a crucii ridicate de Serban Cantacuzino

Replica a crucii ridicate de Serban Cantacuzino

Ion Neculce spune: ”Șerban vodă avea bună nădejde că va dezbate toată creștinătatea din Țarigrad încoace de sub mâna turcilor… și se agiunsese Șerban vodă și cu nemții și cu Moscul și cu leșii…. Și gândul și gătirea lui Șerban vodă era fiu de împărat la Țarigrad și cu acel mijloc silia să facă pe Cantemir domn în Moldova, coborându-se și leșii, să se împreune să ne facă tot unii (sic!) asupra turcilor.” Șerban vodă se erijase în lider al colaiției creștine. Se fac propuneri de o parte și de alta, dar tocmai când era să se încheie actul, în care scop pornise o numeroasă delegație la Viena, în frunte cu unul dintre frații săi, Șerban moare. Domnia lui Șerban Cantacuzino e însemnată și prin fapte de ordin cultural. Au loc în București cursuri de învățătură superioară, formându-se nucleul din care se va dezvolta sub urmașul său, Constantin Brâncoveanu, Academia domnească de la Sfânnul Sava, cu profesori predând în limba greacă. Tot sub Șerban Cantacuzino vor fi traduse mai multe cârți bisericești, dintre care cea mai importantă este Biblia din 1688. A zidit mănăstirea Cotorceni, unde își doarme somnul de veci.

Piatra de mormânt a lui Cantacuzino Lespedea din marmură prezintă în partea superioară un blazon: pe un scut cu marginile parţial rulate, traforate şi străpunse de vrejuri, se află stema domnitorului Şerban Cantacuzino, un vultur bicefal cu cele două capete încoronate, purtând pe piept stema Ţării Româneşti, acvila cu o cruce în cioc. În centru este plasată inscripţia funerară. La baza lespezii este sculptată o bandă verticală cu vrejuri şi flori de lalea, lăcrămioară şi dracila.

Piatra de mormânt a lui Cantacuzino
Lespedea din marmură prezintă în partea superioară un blazon: pe un scut cu marginile parţial rulate, traforate şi străpunse de vrejuri, se află stema domnitorului Şerban Cantacuzino, un vultur bicefal cu cele două capete încoronate, purtând pe piept stema Ţării Româneşti, acvila cu o cruce în cioc. În centru este plasată inscripţia funerară. La baza lespezii este sculptată o bandă verticală cu vrejuri şi flori de lalea, lăcrămioară şi dracila.

Dacă v-a plăcut și vreți să ajutați la ținerea în viață site-ului click aici

Leave a Reply