Primăvara lui 1886 era frumoasă. Într-una din camerele azilului ”Elena Doamna”, pe 20 martie, se putea vedea doar du-te vino și agitație. Sosiseră și câteva vecine, în timp ce Ion Topîrceanu fusese trimis la plimbare. Pe la ora 17 trecătorii de pe șoseaua Cotroceni se uitau curioși la tânărul care patrula prin fața impozantei clădiri aprinzând țigară după țigară. Când a început să se lase întunericul, coana Luxița, moașa cartierului, l-a bătut pe umăr spunându-i un singur cuvânt: ”Băiat”. Mai mult n-a apucat să-i zică deoarece fericitul tată s-a și repezit să-și cunoască cel de-al doilea născut și să o vadă pe draga lui soție, Paraschiva. Continue reading
