Unele dintre cele mai puternice spirite malefice din folclorul românesc sunt Ielele. Credința în Iele este de sorginte slavă, iar în mitologia din răsăritul Europei le întâlnim în: Serbia, Polonia, Cehia, Rusia și Bulgaria. La români, Ielele mai poartă deseori denumirea de Zâne sau Rusalii, însă nu numai. Multitudinea de nume ne dă o idee asupra locului și rolului pe care-l joacă în mentalul arhaic. Credința populară ne spune că Ielele nu trebuie chemate după numele lor adevărat, ci cu alt cuvânt convențional, cunoscut de toată lumea: Nemilostivele, Dânse, Iude, Fetele lui Iuda, Samovile, Vâlve, Nagode, Irodițe, Vânturițe, Vântoase, Fetele Vântoaselor, Stăpânele Vântului sau Irodeice. Pentru ca puterea lor să nu fie covârșitoare, ele au primit nume de laudă sau de dezmierdare: Milostive, Măiestre, Zâne Milostive, Zâne Măiestre, Doamne, Domnițe, Bune, Puternice, Fete Frumoase, Frumoase, Frumușele, Fetele Câmpului, Fetele Codrului, Fetele lui Șandru, Viteze, Harnice, Sfinte, Sfinte Mari, Șoimane sau Șoimance. Continue reading →