Apanaj al elitelor sociale din evul mediu european, vânătoarea juca un rol deosebit în spațiul românesc. În lipsa unor conflicte armate, vânătoarea era evenimentul care semăna cel mai mult cu un război. Cu prilejul ei se finalizau diverse tranzactii și se legeau amiciții care ulterior se puteau dovedi extrem de profitabile. În Ţările Române nu par să fi existat tratate de vânătoare, cu descrieri bogat ilustrate ale metodelor sau armelor întrebuinţate, precum acelea din Bizanţ, ca să nu mai vorbim despre Le livre de la chasse a lui Gaston Phoebus, conte de Foix. Cu toate acestea, vânătoarea se practica pe scară largă şi este oarecum surprinzător că izvoarele interne o pomenesc aşa de rar. Continue reading →