Tweet

Pe 13 noiembrie 1594 Mihai Viteazul îi ucide pe cămătarii turci din București începând astfel răscoala anti-otomană. Peste doar trei zile atacă fără succes Giurgiu, cetate turcească. Urmează însă o serie de victorii ale fostului ban de Craiova. Ba mai mult, oastea munteană trece Dunărea și îi bate pe musulmani la Rusciuc. Mișcărilor de trupe otomane Mihai le răspunde cu noi atacuri de succes la Brăila, Cervena (Bulgaria), Turtucaia și Nicopole. Panica se instalează la Constantinopol. Existau zvonuri că domnul vlah se apropie de Adrianopol și că se proclamase rege sau chiar împărat. Turcii nu puteau tolera o asemnea situație. O mare oaste ia drumul Dunării. În fruntea ei era Ferhat-pașa care-l înlocuise ca mare vizir și comandant al oștii pe Sinan-pașa. La Rusciuc armata se oprește pentru a pune la cale planul de supunere a Țării Românești.

Izbucnesc însă nemulțumiri abil întreținute de Sinan-pașa. Viteazul a profitat de situație și a căutat să-i împiedice pe turci să treacă fluviul atacând Nicopole, silind inamicul să se disperseze. Ca să facă față confruntărilor cu turcii, Mihai a căutat să întărească alianța cu principele Transilvaniei, Sigismund Bathory. La sfârșitul lui aprilie 1595 mitropolitul Eftimie, episcopii Luca de Buzău și Teofil de Râmnic împreună cu 12 boieri, reprezentând “treptele mari și mici al țării”, au primit instrucțiuni precise de la Mihai pentru încheierea unui tratat de alianță cu principele Transilvaniei, în așa fel încât “Mihai Vodă să fie ascultătăor de Batîr Jicmon, iar de țară să n-aibă scădere, ci să și-o ție deplin și să se ajute unii poe alții, cum le-a fost jurământul dintâi.”

Delegația română a plecat dinspre Târgoviște spre Alba-Iulia pe 1 mai 1595. Pe 12 mai au început tratativele cu reprezentanții lui Bathory. La 20 mai au încheiat nu un simplu act de alianță- cum voise domnul- ci un înjositor act pentru Mihai Viteazul, care devenea un aliat suspus al lui Sigismund Bathory în Țara Românească, cu o autoritate scăzută și față de marii boieri ai țării, de al căror sfat trebuia să țină seama în toate actele de guvernare. Bathory se intitula: “prin grația lui Dumnezeu, principe al Transilvaniei, Moldovei, Valahiei Transalpine și al Sfântului Imperiu Roman, domn al părților regatului Ungariei și comite al secuilor etc.” Mihai Viteazul nu mai putea folosi în titlul său “prin grația lui Dumnezeu” și nici să numească țara “a mea”. Tratatul, prin clauzele lui constituia o victorie pentru Sigismund Bathory și mare boierime munteană. Erau sacrificate autonomia statului și autoritatea instituției domnești.

Imperiul Otoman, până la sfârșitul secolului al XVI-lea nu atinsese atât de grav suveranitatea Țării Românești. Sultanul nu avea dreptul de a se amesteca în politica internă. Domnul avea puteri depline, el împărțea toate slujbele și comanda oastea, avea drept de a declara război și a încheia pace. Sigismund făcea din Țara Românească o simplă provincie stăpânită de el, încredința cârmuirea ei la 12 boieri și Dietei transilvane, ce fixa cuantumul dărilor de încasat și venitul domnului căruia i se interzicea dreptul la politică externă și de a-i pedepsi pe trădătorii de țară. În schimb, erau satisfăcute pretențiile ologarhiei boierești, asigurându-le bunurile în fața răzvrătirilor. Boierii erau scutiți de orice dare față de țară sau domn și căpătau dreptul să-i aducă cu sila țăranii ce fugeau de pe propietățile lor. Constrâns de faptul că turcii slăbiseră frontul din Ungaria prin deplasarea de oști spre țara Românească și făceau masări de trupe din imperiu la Dunăre, pentru executarea unei mari campanii de pedepsire a lui Mihai Viteazul, acesta a trebuit să primească tratatul, având nevoie de sprijinul militar al principelui transilvănean, pentru a opri valul ce amenința cu cotropirea și deființarea politică a șării. În iulie 1595 domnitorul se destăinuia solului polonez Lubieniecki, zicând că boierii n-au făcut ce aveau în instrucțiunile, ci ceea ce era spre folosul lor, obținând privilegii pentru dânșii. Un tratat similar cu cel al Valahiei semnau la Alba-Iulia, pe 3 iunie 1595 și reprezentanții marii boierimi din Moldova.

Fulgerătoarele acțiuni militare și politico-diplomatice ale lui Mihai din lunile următoare aveau să anuleze conținutul chartei oligarhiei boierești, perfectată la Alba-Iulia și care, în realitate n-a fost puusă în aplicare.