Regele Ferdinand așa cum îl cunoașteau doar apropriații


Ferdinand I

Ultimele cuvinte ale regelui Ferdinand I au fost: ”Mă simt obosit…obosit…obosit”. Fusese chiar obositoare viața celui născut pe 24 august 1865?

Regele Ferdinand în tinerețe
Regele Ferdinand în tinerețe

Pregătirea intelectuală a lui Ferdinand era de invidiat. Dintre regii României era cel mai învățat. Urmase cursurile gimnaziale și liceale la Dusseldorf. Educație făcută la școala publică, „nu înconjurat de dascăli aduși acasă, ca doctorii la patul unui slăbănog, ci trimis la gimnasiul public, ca și Împăratul de acum al Germaniei, ca și Regele nostru, nu în trăsură, ci fie cât de rea vremea, pe jos, fără mănuși iarna și fără umbrelă de soare vara; supus acasă la disciplină militară; sculat la șase dimineața, băgat într-o baie rece, la aceeași temperatură în tot timpul; hrănit, negreșit mai bine decât un spartan dar îndestul de frugal; dus la biserică în toate duminicile; ținut departe de toate petrecerile cari i-ar fi umplut mintea de vedenii deșarte și inima de doruri sterpe; obișnuit a dispune de sume foarte neînsemnate de bani, dați lunar, cheltuiți cu rost, pe lucruri trebuincioase, și justificați până la cel din urmă pfennig; priveghiat, apoi, de ochii neîndurați a doi pedagogi, unul civil și celălalt militar, departe, departe de sânul familiei, pe care nu-i era dat s-o vadă decât la Sigmaringen, de trei ori pe an: la Crăciun, la Paști, și în vacanțele de vară; deprins, în sfârșit, a auzi repetându-i-se des cuvintele de aur ale A. Sale Regale, Principele Carol-Anton: « Nu-i destul că v-ați născut principi ci trebuie să munciți ca să dovediți că meritați titlul vostru »

 Karl Anton von Hohenzollern (tatăl lui Carol I)
Karl Anton von Hohenzollern (tatăl lui Carol I)

Termină liceul în 1885, remarcându-se la examenul de absolvire la latină, germană, matematică, religie, istorie, franceză și geografie. Se înscrie la Școala militară din Kassel. În 1887 urmează mai multe cursuri ale universităților din Leipzig și Tubingen. E preocupat de economie politică, drept penal, drept roman, finanțe, filosofie și botanică. Ferdinand devine un atotcunoscător, surprinzându-i pe toți cu pregătirea sa, dar nu va face niciodată paradă cu variata sa cunoaștere, fiind un timid. Aceasta îi umbrea uneori calitățile și cunoștințele. Lumea a aflat târziu că știe greaca, atunci când a făcut o vizită la Histria și a tradus o inscripție. La Paris a demonstrat că știe ebraica. Îi citea în original pe Tolstoi și Dostoievski. Când în anii ’20 ministrul Franței în România se pregătea să schimbe postul cu cel din Tokyo, în timpul audienței de adio regele Ferdinand a vorbit cu dezinvoltură de meritele poeziei lirice japoneze în comparație cu cea chineză. Într-o excursie în Dobrogea a întâlnit un botanist pe care l-a lăsat mască atunci când început să numească în latină speciile întâlnite. Cunoștințele i-au sporit mult după venirea la București. După ”Pactul de familie” din 1881, prin care tatăl și fratele său mai mare renunțau atunci și în viitor la tronul României, pe 30 martie 1881 este declarat moștenitor al Coroanei României și Alteță regală, Principe al României. Până să devină rege nu s-a implicat în treburile țării, respectând astfel Constituția, fapt dublat de Carol I, care îl îndepărtase de tumultul politic.

Principii Ferdinand si Maria
Principii Ferdinand si Maria

Față de unchiul său, Carol I, avea mai mult teamă decât considerație. Regina Maria spune: ”Nu puteai să stai mult cu Ferdinand, principele moștenitor al României, fără a ști că der Onkel, cum îi zicea, se înălța ca o nălucă aproape apăsătoare deasupra vieții lui. Când vorbea cu dânsul i se umpleau ochii de un fel de îngrijorare, asemănătoare întrucâtva cu teama, parcă simțeai că-l trece un fior. Der Onkel, era de bună seamă, pentru tânărul principe, mai degrabă un vânt rece decât o flacără ce încălzește”. Sub aspra supraveghere a unchiului, Ferdinand a străbătut toată ierarhia militară până la gradul de general de corp de armată. De educația copiiilor (Carol, viitorul rege, Elisabeta, Mărioara, Nicolae, Ileana, și Mircea) nu s-a ocupat decât sporadic și neconsistent lăsând totul în sarcina Mariei. El și-a împărțit timpul între obligațiile de armată și îndeletnicirea sa predilectă, lectura, care era foarte bogată și variată, scrisă în diferite limbi: latină, greacă, germană, franceză, română, engleză sau rusă. Îl pasionau chestiunile militare, subtilitățile teologice, literatura istorică și înainte de toate, botanica.

Familia lui Ferdinand I
Familia lui Ferdinand I

Ferdinand suferea însă de o timiditate bolnăvicioasă. Chiar rege fiind, se sfia să-și cheme șoferul la ore nepotrivite. Roșea atunci când trebuia să țină un discurs, când primea în vizită pe cineva sau chiar când deschidea o ușă, temându-se să nu deranjeze. O americancă în apropierea Peleșului a sărit într-o râpă gata să-și piardă viața doar pentru a strânge mâna regelui. Ferdinand i-a replicat: ”Dar nu sunt decât un om”. Apropiații spuneau că avea fiori chiar și când tăia atent un trandafir. Clipea deseori când vorbea cu un străin, semn de nesiguranță. I.G. Duca nota că adesea oferea cu această timiditate ”un spectacol penibil și o lipsă cumplită de…..maiestate”.

Principele Ferdinand după căsătoria cu Maria-de Edinburgh (1893)
Principele Ferdinand după căsătoria cu Maria-de Edinburgh (1893)

Timid era doar în public. Radu Rosetti spune: ”Prințul Ferdinand …. nu era nici stângaci nici sfios când te găseai singur cu dânsul. Constrângerea la care era îndatorat în public, nevoia de a nu spune decât lucruri cântărite și cumpănite dinainte, făceau ca, odată singur și sigur de discreția celui cu care vorbea, limba i se dezlega și vorbea ore întregi. Și ce convorbiri interesante. Văzuse multe, citise mult și îl interesa orice . Pornind de la chestiuni de serviciu sau în legătură cu faptele zilei, convorbirile treceau încetul cu încetul, la alte subiecte. Scotea o carte ediție rară și povestea despre stilul și proveniența unor biserici pe care le vizitase, își amintea de farmecul Veneției și al altor orașe europene. Rememora viața de regiment din Germania, viața cazonă întipărindu-i bine simțul datoriei. Aborda deseori chestiuni arheologice, probleme politice și frământări sociale. Din toate ce spunea, două preocupări reieșeau dominante: binele obștesc și sila de tot ceea ce nu era adevărul”.

Regele Ferdinand și viitorul rege Mihai
Regele Ferdinand și viitorul rege Mihai

De timiditatea lui vor profita o parte din cei din jurul său. Regina Maria a călcat deseori alături de căsnicie. Barbu Știrbei în calitate de administrator al Domeniilor regale și-a depășit în multe cazuri atribuțiile. Ion I.C. Brătianu a știut cum să se folosească de rege pentru domina viața politică. Ferdinand și-a arătat însă determinarea de a duce la bun sfârșit idealul național cu două ocazii. Prima s-a ivit la 14 august 1916, în timpul Consiliului de Coroană în care s-a hotărât starea de război cu Austro-Ungaria, care era aliată cu Germania, țara de origine a regelui Ferdinand. Regina Maria scrie mândră: ”Regele rostise cuvântul ce fusese așteptat, trăsese sabia din teacă. Cei ce se îndoiseră de el se rușinau de îndoielile lor sau se prefăceau că niciodată nu se îndoiseră. Nemaipomenita izbucnire a entuziasmului îl ajută pe Nando să treacă peste ceasul greu al jertfei”. Al doilea gest istoric a venit pe 23 martie 1917 când în deplasările de pe front a rostit un disurs mobilizator:

Regele pe frontul primului razboi mondial
Regele pe frontul primului razboi mondial

”Vă mai așteaptă lupte grele, căci drumul este lung, dar cu ajutorul lui Dumnezeu îl veți străbate ca biruitori. Ostaşi, vouă, fiilor de ţărani, care aţi apărat cu braţul şi cu pieptul vostru pământul unde v-aţi născut, unde aţi crescut, vă spun eu, regele vostru, că pe lângă răsplata cea mare a izbânzii care vă asigură fiecăruia recunoştinţa neamului întreg, aţi câştigat totodată dreptul la a stăpâni într-o măsură mai largă pământul pentru care v-aţi luptat. Vi se va da pământ! Eu, regele vostru, voi fi întâiul a da pildă, vi se va da şi o largă participare la treburile statului. Arătați-vă, scumpii mei ostași demni de încrederea ce țara și regele vostru pun în voi și îndepliniți-vă ca până acum datoriile voastre cu sfințenie”.

regele ferdinand

Era în luna în care țarul abdica, în care revoluția rusă mișca mulțimile din marele imperiu de la Răsărit. Era înțelept ca pe frontul român să fie liniște. Elita politică românească, în frunte cu regele Ferdinand I, știe să se orienteze. Nicolae Iorga scrie această cuvântare. Guvernul o aprobă și regele ca reprezentant al tuturor, o rostește cu convingere și angajare pe front. Frontul rămâne liniștit fără a respinge aspirațiile democratice ale revoluției burgheze (nu bolșevice, care va avea loc în octombrie) ruse. A fost o mișcare politică inteligentă păzindu-se de primejdii prezentul și asigurându-se viitorul. Ferdinand nu s-a așezat de-a curmezișul istoriei ci i s-a alăturat și i-a favorizat înaintarea. Responsabilitatea marilor gesturi contează, nu timiditatea care le-a precedat.

Încoronarea regelui Ferdinand la Alba Iulia
Încoronarea regelui Ferdinand la Alba Iulia

Leave a Reply