Category Archives: Istorie medie

Continut istorie medie din Istorie romanilor.

Intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia. Ardealul- prima nestemată din coroana lui Mihai

1391637_432555273517173_2041194950_n

După victoria asupra lui Andrei Bathory, în bătălia de la Şelimbăr (18/28 octombrie 1599), Mihai Viteazul a intrat triumfător în Cetatea Alba Iulia. Intrarea triumfătoare a avut loc în data de 1 noiembrie 1599, primind cheile oraşului chiar din partea episcopului Demetrius Napragy. Deşi nu a fost recunoscut de Dieta Transilvaniei decât ca un guvernator imperial, Mihai a fost conducătorul de facto al Transilvaniei. Avea încuviinţarea împăratului Rudolf II care dorea să păstreze Transilvania răzvrătită sub control politic. În „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, istoricul Nicolae Bălcescu ne descrie în cuvinte alese fericitul eveniment. Mihai Viteazul, prin opera sa politică, devenise deja un laitmotiv pentru întreaga societate românească. Bălcescu a editat volumul în contextul revoluției de la 1848, pentru a sublinia relevața dorințelor naționale și de a-i însufleți pe toți cei care doreau eminaciparea românilor. Continue reading

Bătălia de la Șcheia- ultima confruntare dintre Ștefan cel Mare și turci

5000lei2004r

Recuperarea Chiliei şi Cetăţii Albe, pierdute în 1484, a reprezentat un obiectiv important pentru Ştefan cel Mare. În speranţa obţinerii unui sprijin militar consistent, el a dat curs unei solicitări mai vechi şi a depus personal jurământ de credinţă regelui polon, Cazimir al IV-lea, la Colomeea (15 septembrie 1485). Continue reading

Cea mai scurtă domnie din istoria românilor

Latcu_al_Moldovei

Domn al Moldovei între 4 (îşi începe efemera domnie înainte de această dată) şi 12 septembrie 1552, Ioan Joldea nu a fost „os domnesc” (deci nu era descendentul dinastiei princiare a Muşatinilor, cu care nu se înrudea practic în nici un fel), el făcând parte din rândurile boierimii moldave. Mai mult chiar, deşi a obţinut, sub domnia lui Ştefan Rareş (voievodul „Moldovlahiei” din 11 iunie 1551 până la 1 septembrie 1552), înalta dregătorie de mare comis, boierul Joldea nu era considerat de către contemporanii săi ca fiind de obârşie prea nobilă. El făcea, însă, parte din partida boierească moldavă adeptă a Răreşeştilor (ramura familiei domnitoare a Bogdăneştilor, întemeiată de Petru Rareş, fiul lui Ştefan cel Mare şi al Răreşoaiei), condusă de văduva lui Petru Rareş, doamna Elena Ecaterina. Aceasta, după asasinarea, la 1 septembrie 1552, în localitatea Ţuţora, a fiului ei Ştefan Rareş, hotărăşte, pentru a menţine coroana voievodală în sânul propriei familii, să-l susţină la tron pe Joldea, căruia-i oferă, pentru a-i legitima venirea la domnie, mâna fiicei sale, Ruxandra. De altfel, un izvor polon îl socoteşte pe fostul comis ca fiind deja „căsătorit cu sora tiranului (Ştefan Rareş)”. Continue reading

Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung- primul document scris în limba română

faximilmare

În anul 1521 la Câmpulung-Muscel, vechea capitală a Ţării Româneşti, a fost redactat primul document scris, compact şi unitar, din câte sunt cunoscute până astăzi in limba română: Scrisoarea lui Neacşu ot Dlăgopole (Câmpulung Muscel). Scrisoarea conţine un secret de mare importanţă, avertizându-l pe Johannes Benkner, judele Braşovului, despre o invazie a turcilor asupra Ardealului şi Ţării Româneşti ce tocmai se pregătea la sudul Dunării. Continue reading

Cum arătau partidele de vânătoare ale domnitorilor?

265px-MedHartHunt

Apanaj al elitelor sociale din evul mediu european, vânătoarea juca un rol deosebit în spațiul românesc. În lipsa unor conflicte armate, vânătoarea era evenimentul care semăna cel mai mult cu un război. Cu prilejul ei se finalizau diverse tranzactii și se legeau amiciții care ulterior se puteau dovedi extrem de profitabile. În Ţările Române nu par să fi existat tratate de vânătoare, cu descrieri bogat ilustrate ale metodelor sau armelor întrebuinţate, precum acelea din Bizanţ, ca să nu mai vorbim despre Le livre de la chasse a lui Gaston Phoebus, conte de Foix. Cu toate acestea, vânătoarea se practica pe scară largă şi este oarecum surprinzător că izvoarele interne o pomenesc aşa de rar. Continue reading

Cine a fost mama lui Ștefan cel Mare?

stefan-cel-mare

“Tânăra domniţă la fereastră sare.
- “Ce faci tu, copilă?” zice doamna mare.
Apoi ea la poartă atunci a ieşit
Şi-n tăcerea nopţii astfel i-a vorbit:
- “Ce spui, tu, străine? Ştefan e departe;
Braţul său prin taberi mii de morţi împarte.
Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu;
De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu!” Continue reading

Începuturile mitei la români

Cum-oprim-evaziunea-fiscala-si-coruptia-din-Romania-from-stiri.rol_.ro_

Dex-ul ne dă definiția cuvântului mită: “Sumă de bani sau obiecte date ori promise unei persoane, cu scopul de a o determina să-și încalce obligațiile de serviciu sau să le îndeplinească mai puțin conștiincios.” Care sunt sinonimele? Mâzdă, rușfet, sfănțuială. Cuvântul rușfet ne duce puțin spre originea aceastei practici atât de răspândite în societatea românească. Începând cu mijlocul secolului al XVI-lea suzeranitatea otomană asupra Țărilor Române se accentuează și li se impun o serie de obligații economice. Continue reading

Căsătoria în evul mediu românesc. Zestrea

mfrancisco_de_zurbaran_casatoria_mistica_a_sfintei_caterina_copy

A încerca să reconstitui scene din viaţa de familie de altădată nu este o întreprindere uşoară. Poate mai mult decât în alte domenii, în privinţa vieţii private izvoarele medievale sunt mute. Cu toate acestea, deşi multe piese lipsesc, un puzzle al vieţii de familie din trecut se poate reface, fie şi numai pentru a descoperi imaginea de bază. Continue reading

Povestea de dragoste dintre Petru Rareș și Elena, doamna sa

ebiserica-sfantul-dumitru-dimitrie-suceava-5

Pentru românii din evul mediu, femeia era, din punct de vedere juridic, prea puţin inferioară bărbatului. Ea avea dreptul să moştenească şi să lase moştenire diferite bunuri; se constituia parte la împărţirea pământului; era judecată întocmai ca un bărbat. Unele femei aveau ştiinţă de carte şi redactau scrisori sau zapise, pe care le sigilau cu propria pecete. Cu toate acestea, în interiorul menajului, rolul preeminent îi revenea bărbatului. Chiar şi în cazul căsătoriilor „aranjate”, soţii puteau ajunge să se iubească. Una dintre cele mai frumoase pagini de iubire din istoria noastră este aceea scrisă de Petru Rareş şi doamna lui, Elena. Continue reading