Cum arăta o cartelă pe vremea lui Ceaușescu. Programul de alimentație rațională


Cozi comunism

Programul de alimentație rațională a avut ca scop reducerea cheltuielilor statului în vederea plății datoriei externe. Planul de alimentație ”științifică” din anii 1980 nu a fost o noutate în cadrul regimului comunist românesc. Normele de alimentație rațională, după criterii medicale, bazate pe indicatori de vârstă, gen, profesie, consum energetic, stare fiziologică etc., fuseseră elaborate din 1964.

alimentatia stiintifica

Programul implementat în anii ’80 a fost văzut de regimul comunist ca o necesitate a momentului, deoarece vechile norme erau considerate depășite sub raport științific. Pentru a realiza acest obiectiv, conducerea statului a apelat la cadre medicale(specialiști în nutriție, boli metabolice, etc.), persoane din cadrul Ministerului Agriculturii, industriei alimentare. A fost implicată presa comunistă dar și sindicatele și alte organizații de masă, politice sau obștești. Practic, pentru o alimentație rațională a societății, statul comunist a pus în mișcare un uriaș aparat de elaborare, propagandă și implementare a programului care se dorea a corespunde ”noilor realități”. Scopul declarat era acela de a îmbunătăți starea de sănătate a populației. Totul avea însă legătură cu situația economică la zi. Dacă statisticile oficiale vorbeau de un progres economic general și constant, realitatea era aceea a unei economii sufocate de ambiția de a plăti datoriile externe și proiectele megalomanice și costisitoare ale lui Nicolae Ceaușescu.

programul de alimentatie stiintifica

În 1976, ministrul Sănătății, Nicolae Nicolaescu, propunea o comisie de specialitate care să elaboreze normele de alimentație rațională. În fruntea acestei comisii se afla prof. dr. Iulian Mincu- șeful catedrei de nutriție și boli metabolice din cadrul IMF București, director al Centrului de nutriție și boli metabolice. După elaborarea normelor, validarea acestora s-a făcut cu acordul Consiliului de Miniștri, pe baza avizelor organelor centrale de sinteză care să evalueze eventualele implicații economice. Fiind un proiect național de anvergură, cu multiple implicații în varii zone instituționale, aprobarea de către Marea Adunare Națională și publicarea în Buletinul Oficial a ”Programului” nu s-a făcut decât în 1984. ”Programul de alimentare științifică a populației” a dus la o penurie generalizată și suferință a populației. Un articol din „Financial Times” din 25 octombrie 1984 semnala că România și-a surprins scepticii creditori vestici prin achitarea unei facturi în valoare de 1,5 miliarde de dolari în primele 9 luni ale respectivului an. Același articol sublinia că prețul adaptării rapide a României a fost o reducere drastică a consumului intern, evidentă prin cozile triste din fața magazinelor. Raționalizarea alimentelor era justificabilă, în viziunea autorităților, tocmai prin acest program științific de alimentație a populației.

cozi comuniste

În privința cartelizării alimentelor, existau mici variații de la o zonă a țării la alta, dar numitorul comun era lipsa acută a acestora. Rația lunară pentru o persoană în orașul Galați era:

Pâine- 300 de g/zi (4 lei pâinea de 500-600 de grame)
Carne de pasăre: 1 kg (20-27 de lei kg.)
Carne de porc sau vită: 500 de g. (21-27 de lei kg.) În caz de lipsă, conserve din URSS sau Cehoslovacia
Mezeluri (sau preparate): 800 de g sau la alegere peteu de ficat
Telemea: 500 de g. trimestrial
Unt: 100 de g (6,5 lei pachetul)
Ulei: 750 de g. (9,5 lei)
Zahăr: 1 kg. (15 lei kg.)
Mălai: 1 kg (4 lei kg. grisat)
Făină: 1 kg trimestrial
Ouă: 8-12
Supliment muncitori cu muncă grea: 300 de g/ lună diverse

Cartela de paine
Cartela de paine

Cartela, insuficientă în sine prin cantitățile înscrise pe ea, nu asigura pe nimeni că acele produse puteau fi achiziționate. În funcție de zonele geografice și de contextul politic al momentului, rațiile puteau fi mai draconice. Populația a dezvoltat o economie subterană în care primau relațiile personale, schimburile în natură și felurite subterfugii necesare supraviețuirii. Fenomenul cozilor a devenit la rându-i un bun comun al poporului, întreaga viață socială desfășurându-se practic în jurul obsesiei alimentare. ”A te descurca” era o sintagmă des uzitată în acest context.

cartela alimente

Concuzie: Sintagma ”alimentație” științifică ascundea o dublă mistificare: era înlocuit termenul peiorativ de „înfometare” cu opusul său onorabil, ”alimentație”, apoi era invocat în favoarea acestei scamatorii mitul științific.

De Crăciun puteți face o mică minune ajutând la ținerea în viață site-ului. Click aici

Programul de alimentaţie ştiinţifică a populatiei

Leave a Reply